Joi 9 Decembrie 2021

Un party de familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spe...

La o băută selectă cu Herbert și companionii

Pentru întâia oară în toți acești ani de când organizăm întâlniri între prietenii vinului în odăile ...

Aniversare cu gust dulce-amar, la despărțirea de Manu

Au trecut zece ani de când îl cunosc pe Manu Reolon și vreo cinci de când ne-am întâlnit pe dealuril...

  • Un party de familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

  • La o băută selectă cu Herbert și companionii

  • Aniversare cu gust dulce-amar, la despărțirea de Manu

Luni, 07 Octombrie 2013 15:45

Pisa şi Volterra, piatră romană pe piatră etruscă, şi pe deasupra câte un vin românesc

Scris de
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Din Liguria, Toscana pare o destinaţie logică. Acolo, la Pisa, am sprijinit Turnul cu o Fetească Neagră, iar un pic mai încolo, la Volterra, am pus de o Nedee pe muzică de Fărâmiţă Lambru. Între două flashtasting-uri, am locuit printre vii şi măslini într-un orăşel cu aromă de vin santo, un loc în care ne vom întoarce negreşit cândva.

Sâmbătă, 31 august. Nu ne-am despărţit de Manarola fără să mai bem un ristreto autentic şi fără să mai dăm o tură de dimineaţă pe străzile de piatră, ancestrale. Marea, stâncile şi pescăruşii erau la locul lor iar localnicii îşi vedeau liniştiţi de treabă, servind turiştii ori robotind în legea lor. Cu o seară înainte, aproape de faleză, am comandat de la un nene simpatic pizza şi bere pe care le-am consumat pe terasa apartamentului abrupt al prietenei tocmai venite din ţară. Acum cărăm valize la deal către maşinile din parcare şi pornim spre Toscana. Portul La Spezia, care arăta ca o bijuterie nocturnă cu două seri în urmă, ne întâmpină cu o lungă esplanadă cu palmieri. Următoarea oprire e la Pisa, în Piazza dei Miracoli, unde sprijinim Turnul ce simbolizează Italia şi filmăm vocalizele din Baptisteriu. Ne reunim cu ultimii sosiţi din grup, care au petrecut în trei câteva nopţi pe litoralul liguric. După un ceas şi-un pic ajungem la pensiunea Amarrante din Montaione. Sosim pe rând iar proprietarul, Moreno, care e un hâtru, ne face un tur al pensiunii. Proprietatea numără mai multe clădiri de piatră, tipic toscane, străvechi dar renovate impecabil, şi mai numără vreo patru hectare de vie şi o plantaţie de măslini. Moreno ne vorbeşte în italiană, ne arată împrejurimile, ascunzătoarea din război, cele două piscine şi ne face o degustare de lichioruri, vin santo şi grappa din producţia proprie. "Le signore domine le situazione" avea să le spună a doua zi, dis-de-dimineaţă, doamnelor din grup care-şi beau primele cafeaua.

Duminică, 1 septembrie. Excursie la Volterra, Cole Val d'Elsa şi Tavarnelle Val di Pesa, plus o mică degustare la Villa Spoiano. Flashtasting programat cu Nedeea. Mergem cu Loganul pe şoselele înguste şi sinuoase ale Toscanei, ne distrăm bine ascultând Fărâmiţă Lambru. În Volterra descoperim detalii pentru deliciul ochiului: motanul care doarme pe o maşină, magazinele cu fructe de alabastru, repetiţiile din piazza grande, rufele de la balcoane, tihna localnicilor. Totul e de piatră, lemn şi fier forjat, totul pare nou şi de când lumea în acelaşi timp, piatră romană peste piatră etruscă, şi peste toate şed cărămizile îngrijite ale prezentului. Un gringo cântă la chitară pe aleea de pe care poţi contempla ruinele amfiteatrului roman iar noi o luăm spre Tavarnelle Val di Pesa pentru o masă târzie şi mult aşteptată.

 

Citit 3441 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 21:32
Publicitate

Pivnicer

Dorul de ducă pescăresc nu seamănă în felul său cu alte doruri. El te poate duce, cu toate riscurile vremurilor și ale pelegrinării, departe de bârlogul citadin, așa, vreo 900 de kilometri de drum și de mile marine, într-unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Pământ. Că nu degeaba este Delta Dunării rezervație a biosferei și sit din patrimoniul UNESCO.

Caută

Publicitate