Luni, 2 septembrie. Siena. Drumul până la Siena, deşi părea unul scurt, s-a dovedit sinuos şi obositor. Cu greu am găsit calea de acces spre centrul istoric iar parcarea, deşi zisă a Domului, se află la cel puţin un kilometru de destinaţia noastră. În rest, am fotografiat continuu detalii laice şi profane, trupuri de carne şi de piatră. Am suit în turnul din piaţa centrală, stând la coadă la bilete, înghesuindu-ne pe scările strâmte, printre alte fiinţe din lumea largă. Chinezi pitici şi zâmbitori, nordici blonzi cu pistrui, latini gălăgioşi, japonezi tăcuţi şi noi înşine, voiajori pe verticală în oraşul lui Senius. Aşadar am stricat bani pe îngheţată şi pe bilete, am deschis ochii la frumosul de tot felul, cu oboseala aferentă călătoruluiu ce a parcurs, de-a lungul a 5.000 de kilometri, câteva zeci de oraşe europene în doar opt zile.
N-am avut puterea să vizitez şi Domul, lăsând entuziasmul umbletului celor ajunşi aici întâia oară. Seara, ne-am întors la pensiunea Amarrante a lui signore Moreno, pe care o prietenă din grup l-a botezat în toate felurile: Murano, Murillo, Mourinho, Mureno, Mercato... Ne-am adunat apoi pe o terasă şi, după ce am degustat cele două vinuri primite din partea casei, am trecut cu dor la vinurile româneşti. Am deschis pe rând o Fetească Regală Villa Vinèa, o Nedee de la Vinarte, o Fetească Neagră de la SERVE, o Fetească Neagră Selene de la Recaş. Totul s-a încheiat târziu în noapte cu două sticle de Nipozzano, iar vinul a stârnit discuţii aprinse pe teme istorice şi politice.

Marţi, 3 septembrie. Zi de relaş la pensiunea Amarrante, înaintea vizitei programate miercuri la noua cramă Antinori din Bargino, San Casciano Val di Pesa. Între altele, am jucat ping-pong, am făcut shopping la un magazin elettrico domestici de unde am cumpărat un aparat care face pasta di pomodore, am contemplat panorama toscană oferită de o terasă din Montaione, am sharuit pozele călătoriei noastre prin Europa. Seara am avut grijă să deschidem nişte sticle de prosecco  şi pe urmă ne-a venit ideea să gustăm nişte răchie şi grappa made in Ferendia, aduse de acasă. Asta nu avea nicidecum să ne împiedice ca a doua zi să degustăm nişte Chianti Classico la una dintre cele mai prestigioase case de vinuri din Toscana, din Italia şi din lume, Marchesi Antinori.