Alex şi Sorina, două fiinţe dragi din viaţa mea, şed în Timişoara, într-o casă cu şolocaturi şi aspect toscan. Cei doi membri ai CDViN ne invită uneori la un festin în familie. La o fereastră vezi nişte orhidee, două mâţe contrastante se joacă pe covor, Alex găteşte paste şi supă cremă de ciuperci, iar noi ne jucăm cu vinurile şi le asortăm la mâncăruri.
Mai ştiţi pe unii în stare să se adune din două oraşe ale ţării, într-o pivniţă amenajată din pură pasiune, de dragul unui vin care a călătorit sute de kilometri şi care tocmai se lansează la capătul celălalt al României? Noi suntem suficient de trăzniţi ca să facem asta şi în ultima vreme am putut observa că, dacă ne dorim cu tărie un lucru, cineva are grijă să ni-l trimită în dar.
Dacă te uiţi de sus, GoodWine-ul de anul acesta, chiar dacă mutat din World Trade Plazza într-un pavilion Romexpo, îţi oferă aceeaşi viziune de ansamblu a unui orăşel al vinului, a unui cartier al vinului, a unor străzi ale vinului. Asta am şi făcut, am privit puţin de sus spectacolul, harta, caroiajul celui mai important festival de vin din România. Pe una din aceste străzi găsesc o "garsonieră" familiară, chiar dragă mie, care poartă numele Crama Oprişor. Sunt acolo câţiva oameni pe care am ajuns să-i cunosc bine şi mult mai multe vinuri pe care am ajuns să le cunosc şi mai bine. Dacă dau zoom privirii şi privesc atent înăuntru, observ aceeaşi aglomeraţie cu care m-am obişnuit la ultimele festivaluri, de oameni şi vinuri, de pahare, sticle şi baricuri, de roţi şi jderi. Apoi, sătul să contemplu spectacolul de sus, cobor să degust şi eu atmosfera şi vinul.
Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi a avut, cu câteva zile în urmă, oaspeţi de seamă. În sala de degustare inaugurată în acest an au poposit trei campioni sosiţi tocmai din... Africa de Sud. Legenda rugbyului african şi mondial Chester Williams, fost campion mondial, actualul antrenor al echipei RCMTimişoara, a adus, cu câteva săptămâni în urmă, titlul naţional pe Bega, după patru decenii de la ultimul succes.
Undeva, într-un loc tainic din Munţii Svinecea, două fire de apă răsar dintre stânci. Sunt izvoarele Rudăricii, Rudărica Mare şi Rudărica Mică. Se vor uni mai la vale, pentru a ajunge, contopite, în singură comună din zonă cu o singură localitate: Eftimie Murgu - sau Rudăria - după vechiul nume -, din Caraș-Severin. Rudărica - în slavonă înseamnă Râul de Fier - i-a fost şi naş de nume satului vechi.
Ultima ieşire în lume, în lumea vinului adică, a vesticilor şi implicit a membrilor CDViN s-a petrecut la Ceptura, la viile şi la Crama SERVE. Povestea ei a fost spusă pe blogul Pivnicer. Poate că ea nu ar fi completă însă dacă nu am adăuga şi episodul numit Bucureşti, Centrul Vechi, petrecut pe parcursul unei după-amieze şi seri de toamnă pe cale să vină, în aşteptarea trenului de întoarcere acasă. Din cauza lui, a lustragiului din gară, a pisicii din vitrină, a clovnului cu baloane, a femeii-statuie, a câinilor rasaţi şi vagabonzi, a firmei-patinatoare, a Atelierului Mecanic, a Hanului lui Manuc, a saxofonistului de la Brown Pub, a oamenilor-pancartă, a artiştilor stradali, a ruinelor şi a vinului băut la Caru' cu Bere, mi s-a întâmplat ceva straniu: m-am îndrăgostit de Bucureşti.
Obiectele din jur spun povestea ultimelor întâmplări oenologice, într-o ordine cumva cronologică. Drăgăşani, Nachbil, Oprişor. De prima ieşire, una dintre cele mai frumoase din 2012, am apucat să scriu şi să postez; la a doua - una absolut specială, de ale cărei cuvinte şi imagini încă nu m-am eliberat virtual - încă mai cuget, cu pozele în faţă. Cât despre a treia temă, aici totul e mai simplu, mai la timpul prezent, mai acasă: după dopuri suntem noi, bloggerii cu sau fără coadă, în curtea cu brazi, în faţa unei Tămâioase de Mehedinţi cu pisică pe etichetă şi cu pisică în faţa etichetei, contemplând ceea ce a mai rămas din acest vin în sticlă şi în absolut.
Sâmbăta trecută, pe întuneric, Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizaţi (CDViN) şi-a adjudecat primul său trofeu în cadrul unui sport nobil, care poate ori nu poate să aibă legătură cu vinul: golful. Competiţia s-a numit Cupa Presei şi s-a desfăşurat pe terenul de golf de la Recaş.
Tite Golfresort reprezintă o investiţie cu cinci cifre în euro a unui bănăţean plecat în Germania în urmă cu două decenii. Stomatolog de meserie, Dan Tite a deschis la Augsburg, în 1991, primul său club de golf. După 14 ani, el inaugura la Recaş primul teren de golf din Banat, amenajat pe 24 de hectare în fosta fermă Comtim din localitate.
Într-o zi caniculară de iunie, patru "vestici" au debarcat pe insula Şimian cu scopul precis al executării unui flashtasting printre zidurile strămutatei cetăţi Ada-Kaleh. Ca şi în alte cazuri, degustarea în sine a fost una mai degrabă de istorie decât de vin şi tocmai de aceea m-am gândit să povestesc aici câte ceva despre insula dispărută, lăsând reportajul în sine să se deruleze pe blogul Pivnicer.