Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spectrul pandemiei, nu pierise încă bucuria vremurilor bune. După nenumărate valuri și angoase, dacă noi nu am putut pleca către prietenii din Moldova, au avut grijă ei să ajungă în dormitorul bunicii câteva sticle cu noile vinuri de Cotnari.