Mă bucur şi nu mă bucur că nu am fost nevoit să călătoresc până la Atena pentru un Colocviu în privinţa Feteştii Albe produse de această companie tânără şi activă de la Cotnari, că a fost suficient un drum la Bucureşti. O voi introduce cu siguranţă într-un viitor blind de asemenea Feteşti organizat în Vestik Club, şi nu atât fiindcă m-aş fi îndrăgostit de ea, cât pentru o bună comparaţie de roduri ale diferitelor terroir-uri, alături de reprezentantele Sebeşului, Dealului Mare şi Drăgăşanilor.
În privinţa Busuioacei de Bohotin, sunt un fan al creaţiilor lui Gabriel Lăcureanu de la Crama Basilescu, care în urmă cu ceva ani a şi fost în măsură să-mi ofere chiar o verticală cu vinurile sale. Cumva, am fost deja şcolit empiric în Busuioacă şi chiar mi-ar plăcea să strâng vreodată mai multe vinuri din acest soi, între care şi vinul colocvial de Cotnari, atrăgător prin toate ale sale şi mai ales prin culoarea atât de specifică.
Poate că în privinţa Tămâioasei Româneşti 2011 Colocviu la Roma, vinul vedetă al casei, ar fi trebuit să mă arăt şi eu la fel de entuziast precum cei care i-au acordat medalie de aur la Concursul Internaţional de Vinuri de la Paris. A fost un curaj pentru producătorul moldovean vinificarea în sec a acestui soi aromat, curaj răsplătit cu o prestigioasă distincţie internaţională. Sunt entuziast şi apreciez acest vin ca pe unul de o fineţe aparte şi ca pe un semn de evoluţie în bine a oenologiei româneşti într-o zonă în care dulcele a devenit în mod tradiţional sinonimul pentru vin. Însă în topul meu subiectiv, ea ocupă abia al doilea loc, de vină pentru asta fiind Grasa de Cotnari 2011 din gama Colocviu. De data aceasta mă bucur cu adevărat că am ţinut Colocviul la Bucureşti, şi nu la Moscova şi pot să vă spun că acest vin a devenit pe dată una dintre febleţile mele. Îl recomand celor care vor să încerce gustul noii Moldove, al noii oenologii moldoveneşti. Are fior, are postgust, are un dulce sublimat în formulă modernă, are complexitate şi expresivitate, prin el accentul moldovenesc devine unul european. Am citit o mulţime de prostii despre acest vin în mediile virtuale. Cea mai mare ar fi aceea că e un experiment. Şi tocmai de aceea am să pariez pe el. Şi va trebui să mă credeţi pe cuvânt, căci o fac în calitate de bănăţean într-un colocviu la Arad!