Noi, vesticii, am ajuns din nou acolo cu prilejul şi pretextul Zilei Bunicii, sărbătoarea cramei Ştirbey. Cum ni s-a făcut dor de prietenii şi de vinurile de la Avincis, am dat o fugă până în Dealul Dobruşei. Angela şi Ghislain roboteau ca de obicei, însă şi-au găsit timp să ne întâmpine cu braţele deschise. Am păşit iar în iarba cramei, în cea de pe acoperiş vreau să spun, în locul în care lumea se vede atât de clar şi atât de aproape de perfecţiune, la o distanţă suficient de mare încât să facă posibilă orice iluzie dar şi să te protejeze de asta. Via înverzea în voia ei, trandafirii pregăteau bobocii înfloririlor viitoare, Oltul lenevea liniştit la soare, ca un şarpe fără sfârşit, cu solzi de argint curgător. Ochiul a dat zoom pe arcele conacului renovat, ne-am prostit iar, fericiţi, în cercul point view-ului, am dat ocol întregii proprietăţi ca nişte zburătoare cărora cineva le-a confiscat aripile. La urmă, foarte tereştri, ne-am aprovizionat din plin cu vinurile preferate, cele două Cabernet Sauvignon-uri, cel din 2011 şi Cuvée Andrei 2010. Am fost ajutaţi în această complicată treabă a încărcării de o micuţă degustătoare neautorizată cu suzetă, fiica unor vizitatori care aflau şi ei prin preajmă.
Mai trebuie să aflaţi că în răcoarea controlată a cramei pe care o conduce, Ghislain pregăteşte un senzaţional Negru de Drăgăşani, care evoluează deja în baricurile Ermitage. Va fi lansat probabil în 2014, după un ciclu de baricare de 18 luni, motiv pentru noi să organizăm în dormitorul bunicii un blind de Negruri, alături de cele de la Prince Ştirbey şi Vinarte. Până atunci va trebui să ne mulţumim şi să ne delectăm cu Cuvée Andrei, cu baxurile care au supraîncărcat maşina albastră a lui Silviu, o sarcină grea, însă atât de plăcută pentru nişte degustători fără suzetă ce suntem.