Marți 23 Iulie 2024

Un excelent picnic în vie, între două prânzuri la Cyrano și Rivo

Ultima ispravă a clubului s-a petrecut la Oradea, în oraș și în cetate, dar și aproape de Biharia, î...

O degustare faină cu noile vinuri și noul promotor al Cramei Carastelec

După mai bine de un an și jumătate, Crama Carastelec se întoarce în dormitorul bunicii. O face cu aj...

Cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline la ultimul Festival RO-Wine

Drumurile noastre duc tot mai des la București, o capitală care devine din ce în ce mai atractivă nu...

  • Un excelent picnic în vie, între două prânzuri la Cyrano și Rivo

  • O degustare faină cu noile vinuri și noul promotor al Cramei Carastelec

  • Cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline la ultimul Festival RO-Wine

Miercuri, 27 August 2014 00:00

Haihui în doisprezece prin România. Ziua-ntâi, Sibiul civilizaţiei

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Doisprezece vestici şi vreo opt baxuri de vin s-au aflat vreme de opt zile în voiaj de plăcere prin România. Am explorat împreună Transilvania, Buzăul, Brăila, Delta şi două crame din Dealu Mare, fotografiind, bând vin, jucând Turnul instabil şi devorând meniuri bogate. Vinul s-a împuţinat până la dispariţie, fiind nevoie să ne aprovizionăm cu alte baxuri de la Viile Metamorfosis, Cramele Rotenberg şi LacertA, cardurile de memorie s-au umplut de filme şi fotografii, iar memoria afectivă a înregistrat toate senzaţiile acestei mici aventuri de august prin România.


Ne-am înghesuit în trei maşini, un Opel, o Skoda şi Loganul nostru de serviciu, burduşind în portbagaje undiţe şi cutii de vin, valizele de vacanţă, momeli şi paturi gonflabile. Am luat-o pe bucăţele de autostradă, pe lângă Timişoara şi Lugoj, prin Făget şi pe lângă Deva, spre Sibiu, primă destinaţie înainte de cazarea la o pensiune din Poiana Braşov.
În Hermanstadt ne-am prostit puţin în faţa unui afiş cu chipul lui Salvador Dali, ne-am dat prin Piazza Grande, am fotografiat ochii acoperişurilor, portretele unui starving artist, statuetele de la fereastră, însemnele urbane. Am luat un prânz excelent la un restaurant ales la întâmplare, unde am comandat şi un minunat Novac 2010 de la Prince Ştirbey. Concluzia este că acest oraş se află undeva oriunde în Europa civilizată. Ar fi miraculos dacă felul în care oamenii şi liderii acestei urbe au sfinţit locul s-ar răsfrânge şi asupra restului României, de dincoace şi de dincolo de Carpaţi.
Spre seară, după o întârziere cauzată de un accident cu tir intrat în casă, am ajuns la Vila Rizzo din Poiana Braşov, o locuinţă de familie cu păpuşi şi vrăjitoare, cu măşti şi arlechini în care ne-am simţit grozav. Drept pentru care am epuizat nişte sticle de vin, pe muzică slow, pregătind aventurile celei de-a doua zile de vacanţă.

Citit 2529 ori Ultima modificare Joi, 28 August 2014 14:14
Publicitate

Pivnicer

Situată în cel mai frumos loc cu putință, acolo unde privitorului i se înșiră în fața ochilor, ca o bucată de paradis, o bună parte din valea Târnavei Mici, crama societății Castel Vinum, care produce vinuri sub brandul Villa Vinèa, împlinește 20 de ani de poveste, timpul scurs de la idee la finalitate. Și îi împlinește cu o inaugurare deplină a cramei extinse, în prezența ctitorului și a celor doi oenologi care au trudit la faima vinurilor sale.

Caută

Publicitate