Prea mult nu ne-a trebuit să încropim o listă de vreo 12 vinuri din soiuri românești. Mihaiul Ancăi a scris cu pixul lista cu pricina, care cuprindea: spumant Prince Știrbey din Crâmpoșie Selecționată, Prince Știrbey Crâmpoșie Selecționată 2013, Avincis Crâmpoșie Selecționată 2012, Prince Știrbey Tămâioasă Românească 2012, SERVE Fetească Albă Terra Romana 2013, Crama Bauer Rosé 2013, Crama Bauer Fetească Neagră 2013, Viile Metamorfosis Fetească Neagră 2012  Cantus Primus, Vinarte Nedeea 2012 (Fetească Neagră, Negru de Drăgășani, Novac), Prince Știrbey Novac 2011, Prince Știrbey Negru de Drăgășani 2011, Viile Metamorfosis Negru de Drăgășani Via Marchizului 2013. În plus cică mai avea el, Mihai, o Crâmpoșie 2011 Arezan a Cramei Atelier numai bună de adăugat la cele găsite mai sus.

Ce să mai zic, ne-am făcut de cap de ziua Ancăi în compania tuturor acestor vinuri frumoase. Mihai a adus cu sine niște afumături de Mangaliță, preparate internațional (în România și Ungaria) din porcul propriu, am avut și platourile destinate degustării și niște prăjituri irezistibile aduse chiar de sărbătorită. Am numărat cinsprezece vestici în cele două odăi ale bunicii, o bună parte din nucleul dur al clubului. Ne-au lipsit Titi și Traiana, ocupați o vreme prin Londra, Paris și alte orașe europene, cu treburi și plăceri care nu mai sufereau amânare. DJ Andrei a avut grijă de nevoile noastre muzicale, Mangalița a fost sublimă, iar vinurile, oh, vinurile, sunt cel mai bun argument că oenologia românească a crescut, s-a maturizat. Socotind, au fost prezente 13 vinuri, elaborate de șase oenologi de la șapte crame autohtone. Sincer, chiar nu am știut cum să aleg vinul serii. Spumantul în stil Bauer e proaspăt, în formă maximă; Crâmpoșiile de Știrbey și Avincis, un deliciu, iar cea dobrogeană, minerală și discretă, se prezintă foarte bine pentru anii săi; Feteasca Albă e una dintre feblețile mele de la SERVE, Tămâioasa de Știrbey i-a împins pe unii la devorarea prăjiturilor; Rosé-ul lui Oliver a făcut trecerea către vinurile roșii, către Feteștile Negre din terroir-uri diferite, către Novac și Negrii de Drăgășani și către draga Nedee, cu cele trei soiuri românești într-însa.

O astfel de poveste nu putea să ia sfârșit decât spre dimineață, cu taxiuri la poarta clubului și cu debarasatorii robotind în dormitorul bunicii. Era grabă mare să terminăm, că doar peste câteva ore începea a doua zi de Vinvest și nu aveam de gând să lipsim de la o nouă întâlnire cu vinul și promotorii săi de pretutindeni.