Bogdan Moga a adus cu sine patru vinuri albe, un rosé și un vin roșu de Alba. Și ordinea servirii a fost cât se poate de interesantă, de provocatoare, câtă vreme am lăsat la urmă un demisec alb aromat: Rhein Riesling, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Rosé (din Pinot Noir), Fetească Neagră, Muscat Ottonel. Probabil că gustul vinului de Ciumbrud e destul de greu de exprimat, chiar dacă ușor de recunoscut. Bogdan însuși ne-a povestit, în cadrul degustării, despre un domn mai în vârstă care, pe la cine știe ce eveniment, i-a mărturisit că dintre toate vinurile servite vreodată, cel mai ușor îi este să-l recunoască pe cel de Ciumbrud. Așa simt și eu, umil degustător neautorizat care-și face veacul în dormitorul bunicii din Arad. Așa va fi simțit și domnitorul Mihai Viteazul, despre care legenda zice că s-ar fi îndrăgostit de aceste vinuri și că ele, vinurile, i-ar fi satisfăcut câteva dintre multele pohte ce le-a pohtit.

Rieslingul de Rin poartă așadar amprenta specifică a acestui terroir: de busuioc, de amar și de dulce totodată, de miere învechită în borcanul bunicii. E un vin simplu, proaspăt, fără complexitatea Rieslingurilor nemțești ori austriece, lucru de înțeles având în vedere tinerețea viei. La rându-i, și Chardonnay-ul, acid, plin, nebaricat, care nu pare foarte tipic, așa cum se întâmplă cu majoritatea Chardonnay-urilor transilvane, trădează aceleași arome, însă abia după ce se deschide în pahar la o temperatură mai blândă. Ne-am bucurat apoi de un Sauvignon Blanc rotund, mineral, acid, preferatul meu întâi de toate. Rosé-ul e altfel decât oricare altul, nu spun că mai bun, ci diferit, fructat, contrariant, la fel cum este și atipica Fetească Neagră. Provenită dintr-o vie în vârstă de doar trei ani, acest vin nu e tocmai roșu, ci mai degrabă Schiller, după norma maghiară, ceva între rosé și roșu, nu are cine știe ce corp și consistență, însă impresionează prin condiment, aciditate și echilibru, integrând armonios un volum alcoolic aproape de limita de 15 grade. La urmă, Ottonelul demisec ne-a dezvăluit în pahar aceleași arome tipice de busuioc, o prospețime simplă, directă, precum firea unei fete din Ardeal. Și cum ai putea atunci să nu te îndrăgostești de această licoare?

Toate vinurile sunt proaspete, provin din recolta anului 2014 iar calitatea lor arată că au existat regiuni din România cu care natura s-a dovedit mai blândă în dificilul an care a trecut. Cu atât mai bune ni s-au părut cu cât prestația celui care le-a prezentat, Bogdanul de serviciu al Domeniilor Boieru, a fost una de calitate. A patra sa prezență în Vestik club alături de vinurile de Ciumbrud a încheiat cum nu se poate mai bine aglomerata lună mai , pentru noi, în materie de degustări. Și ne-a făcut tot mai dornici să vizităm în sfârșit crama transilvană pe care o reprezintă.