De mai multă vreme, degustarea cu vinuri din țara tangoului chiar aștepta să aibă loc. Ne-am luat cu altele în fiecare an, cu niște multe festivaluri de vin, cu niște sute de alte degustări, cu niște expoziții și călătorii pe unde n-am mai fost nicicând, așa încât nu apucarăm să degustăm Malbec-urile și Petit Verdot-urile herbertiene. Până într-o bună zi de sâmbătă când Herbert, înconjurat de aerul acela de bon vivant atemporal, a deschis din nou ușa dormitorului bunicii. Vinurile veniseră cu o zi în urmă iar noi primiserăm recomandarea să destupăm chiar de dimineață un anume P. V. din 2009. Zis și făcut. Bifat ședință foto cu Missy și sticle de vin, pregătit club, umplut sălile până la refuz cu oameni frumoși, început degustarea... Full, completo, sold out.

Am primit de peste ocean nu mai puțin de șase vinuri, Lorca Fantasia Viognier Dulce Natural 2014, Lorca Fantasia Torrontes 2015, Urano Syrah 2013, Lorca Malbec 2011, Enrique Foster Malbec 2010 și Gran Lorca Poetico Petit Verdot 2009. Iar succesul lui Herbert a fost deplin. Nici nu-i de mirare, câtă vreme se dovedește un entertainer desăvârșit, cu mare succes la orice fel de public, dar mai ales la publicul feminin de care noi nu am dus niciodată lipsă. Din sucesiunea impresionantă de vinuri, pentru mine am reținut două, poate trei. Primul, dulcele, e deschis înțelegerii oricui, oferind cel mai accesibil gust. Torrontes aduce în pahare românești prospețimea îndepărtată a pampasului, așa că l-am și bifat pe dată pentru mine. Syrah-ul Urano e absolut diferit de ceea ce am încercat prin părțile noastre, alt condiment, alt corp, altă culoare, de care nu am ținut neapărat să mă îndrăgostesc. Și nu am făcut asta nici în ce privește Malbecul Lorca. În schimb, am hotărât să-mi iau multe sticle din Malbec-ul Enrique Foster, vinul serii pentru mine. Petit Verdot-ul e fin, subtil, scump în toate ale sale, o bijuterie de preț cu care arareori te întâlnești, fie ca și privitor în vitrine.

Dincolo de vinurile sale, Herbert a făcut el însuși spectacol, are un stil direct, simpatic, iconoclast. Party-ul s-a întins până pe la trei noaptea, ne-am trezit că se făcuse duminică, că era ultima zi de Vinvest și că trebuie să o luăm din loc către Timișoara. După degustarea cu Liliac și seara herbertiană, a treia oeno-acțiune sta să înceapă...