Vineri 15 Martie 2024

Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

De curând am bifat a treia degustare cu vinuri de colecție, după un ritm nemaiîntâlnit în anii din u...

O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoase

Echipa Ciprian Gherheș&Vasile Ghimpu „recidivează” în Vestik Club cu o degustare de zile mari. L...

O savurare a vremurilor bune cu ajutorul vinurilor din pivnița bunicii

Din când în când, membrii clubului sunt răsfățați cu vinuri de colecție, pe sticlele cărora se așter...

  • Gustul anilor bisecți, un privilegiu pentru pasionații CDViN

  • O aniversare perfectă: 12 ani de club sărbătoriți cu vinurile Cramei DeMatei și cu multe fete frumoa...

  • O savurare a vremurilor bune cu ajutorul vinurilor din pivnița bunicii

Duminică, 07 Mai 2017 20:59

Drăgășani, Ziua Bunicii Maria Știrbey. O destinație afectivă

Scris de
Evaluaţi acest articol
(18 voturi)

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.

Între folderele de care se face vorbire aici, câteva zeci sunt dedicate Zilei Bunicii Maria Știrbey care se serbează la Drăgășani și la care participăm, ca membri CDViN, fără întrerupere de șapte ani încoace. Iar fișierele sunt și mai multe decât folderele, fiindcă am avut grijă să facem de fiecare dată, pe site-urile vestik.ro și cdvin.ro și pe blogul Pivnicer, câteva cronici ale călătoriilor noastre oenofile în această extraordinară parte a Olteniei. Iar dacă vine vorba de fotografii, acestea au depășit de mult ordinul miilor, dacă vorbim strict de cele care fac obiectul viilor și domeniului Știrbey, dacă nu cumva au trecut, în ciornă, în categoria zecilor de mii. Nici nu putea fi altfel, câtă vreme patronii, stăpânii, moștenitorii de drept ai locului, cei care se îngrijesc, cu bune și cu rele, de prosperitatea moșiei nobiliare de acolo ne-au invitat an de an să participăm la o sărbătoare alternativă celei de 1 Mai. La o sărbătoare a familiei, a politeții, a ținutei, a civilizației, a bunului simț.

Pe baronul Jakob Kripp l-am întâlnit întâia oară, în calitate de Pivnicer, la ediția din 2011 a festivalului budapestan VinCE, care are loc în superbul Corinthia Grand Hotel. Pe atunci nu știam mai nimic despre istoria domeniului Știrbey, și cu atât mai puțin despre familia domnului baron, soț al prințesei Ileana Știrbey, moștenitoare de os domnesc a viilor de la Drăgășani, dar mai ales a unei tradiții princiare care și-a pus pecetea asupra Vechiului Regat. Când l-am cunoscut, Jakob Kripp ședea la stand și servea vinuri, tresărind la auzul unor cuvinte românești. Accentul era mai degrabă ardelenesc decât austriac, am intrat în vorbă și am găsit legături, am vorbit despre Tirolul austriac și de cel italian, Südtirol/Alto Adige, dar și de localitățile Tirol din țările din care provenim. Căci există o așezare Tirol în regiunea Tirolul de Sud, de unde ar proveni coloniștii care au reinventat și recivilizat Banatul anilor 1700 după alungarea otomanilor de către prințul Eugeniu de Savoia. După cum există o localitate omonimă în județul românesc Caraș-Severin, aflată la câțiva kilometri de satul meu natal Ferendia. Și această legătură a fost un prilej pentru domnul baron Jakob Kripp, a cărui familie produce vin de sute de ani în acea parte de Austrie italiană, să-mi spună că și eu aș fi „aproape tirolez”. Această politețe și invitația de a-i vizita  domeniul propriu de la Drăgășani a făcut ca multe zeci de membri ai clubului nostru de vin să se perinde de-a lungul anilor la Drăgășani cu prilejul Zilei Bunicii, dar și la festivalul de Merano din Tirolul de Sud. După cum a făcut ca însuși baronul Kripp să-și lanseze vinurile în dormitorul arădean al bunicii, ca să nu mai punem la socoteală multitudinea de evenimente susținute de reprezentanții acestei crame în clubul nostru arădean.

Au fost șapte ani cu bune și rele, cu vinuri minunate și cu grindini devastatoare, în care noi, arădeni, timișoreni, am avut grijă să savurăm sute, dacă nu mii de sticle purtând marca princiară Știrbey, căci noi înșine suntem vreo 150 de entuziaști dar neautorizați iubitori de vin. Și asta avem de gând să facem și în continuare, fiindcă am găsit întotdeauna în doamna Ileana Kripp (Știrbey) și în baronul Jakob Kripp cele mai plăcute gazde la Drăgășani. În acest an, vremea nu a fost poate extrem de generoasă cu invitații, însă vinurile s-au ridicat, ca întotdeauna, la înălțimea numelui. Ca să nu mai vorbim de bunătățile cu care au fost îmbiați sutele de invitați veniți din toate colțurile țării.

Pentru mine, vinul întâlnirii de Ziua Bunicii 2017 a fost Novacul anului 2007. Nu numai că am umplut un portbagaj cu baxurile care îl conțin, dar și am de gând să îl comand până la epuizare, fiindcă e atât de viu, de tânăr, de nobil, reflectând de minune filosofia proprietarilor de drept care au reușit să dea o nouă viață domeniului Știrbey. Și m-am mai îndrăgostit de câteva vinuri, dacă tot am stat la coadă ca să pot degusta fiecare etichetă și dacă tot am reușit să particip și la orizontala anului 2007 desfășurată pe terasa cramei. Ca să fiu sincer, deschizând orice sticlă care poartă marca Prince Știrbey pe etichetă, nu am cum să fiu dezamăgit. Între multele vinuri minunate, fiecare dintre noi își trădează însă micile capricii de a alege ceea ce i se potrivește mai bine, în mod extrem de subiectiv. Și atunci, în virtutea acestui alint, a acestui capriciu, pot să vă spun că, în euforia mea, am găsit de cuviință să aleg pentru mine spumantul de Crâmpoșie, Feteasca Regală din 2015, floralul Sauvignon Blanc din același an, Tămâioasele de tot felul, dar mai ales cea dulce din anul 2016, dar și Dessertul Știrbey 2011. Și ca să dezvălui și feblețile roșii, este foarte pe placul meu și tânărul Novac din 2013. La orizontala de pe terasă, am preferat mai ales albele, Regala și Sauvignon-ul, dar și două dintre vinurile roșii, amintitul Novac de 2007, dar și Merlot-ul Rezervă 2007, pe care, cu regret, nu am reușit să-l cumpăr decât în varianta magnum.

A fost o ediție ușor înnourată din pricina vremii și din alte pricini complicate, complicated, care țin mai ales de Cel care hotărăște echilibrul și dezlănțuirile, grindina ori blândețea devenirii, căci anii din urmă, precum și cel curent nu au fost tocmai generoși cu viile Drăgășanilor, așa cum a arătat și domnul baron în discursul său de întâmpinare.

O bucurie aparte am avut, în calitate de oaspeți la Drăgășani, să locuim la Crama Avincis și să fim  alături de prietenii noștri Angela Prado și Ghislain Moritz, dar mai ales de micul lor fiu Mathis, care este fără îndoială, dincolo de marile reușite oenologice, cea mai frumoasă creație a celor doi soți. Cine a colindat lumea vinului de la noi și de pretutindeni știe negreșit că aceste două crame, Prince Știrbey și Avincis, se numără printre cele mai frumoase destinații oenologice pe care ți le poți oferi într-o viață. Iar pentru noi, grație celor la care ținem și grație celor care se gândesc an de an la noi, este și una dintre cele mai frumoase destinații afective...

 

Mai multe imagini: Avincis, Mathis, Prince Știrbey

 

Citit 3290 ori Ultima modificare Duminică, 30 Iunie 2019 17:48
Publicitate

Pivnicer

CAPITOLUL CINCI, petrecut într-un lăcaș maxim păzit de o armată minimă, contemplând degete care nu se ating, sfinți care au purtat pantaloni vreme de 450 de ani și un obelisc călător greu de 300 de tone

Caută

Publicitate