Era noroi și ploua ușor și ceața abia apucase să se risipească de pe dealul albăstriu pe care tronează de secole ruinele cetății Șiria. Pe-acolo duce drumul nostru spre Măderat, pe la poalele podgoriilor de tot felul, mai mari ori mai mici, mai românești ori mai străine. Ba vedem, la ieșirea din Mâsca, și Crama Elite a lui Walter Szikler și ruinele unor colne rămase fără nume, deasupra unei adevărate mări de vie.
La cramă, Manu ne suie în SUV și ne poartă pe drumul către Moneasa, până la Sebiș. Și nu vrea să dezvăluie nicidecum ce vrea să ne arate acolo. Trecem pe lângă Moara cu noroc, loc de popas și de vin bun, pe lângă turme de oi cu dealuri împâclite în zare. Sebișul e un oraș ciudat din punct de vedere rutier, cu parcul său imens ocolit de de șoseaua strâmtă ca o insulă de verdeață, pe care mai-mai că a distrus-o ultima furtună de toamnă. Am putut observa pe drum că unele biserici nu mai au turle ori cruci și că nimeni n-a catadicsit să le repare până acum. Se reface în schimb acoperișul Muzeului Țării Zarandului din Sebiș, lângă care se află construcția șic a unui viitor restaurant unde vom putea servi vinurile Cramei MaxiMarc, în compania unor preparate din carne de vită de calitate. Investiția aparține aceluiași patron Marius Țucudean, cel care mai deține în localitate o fermă și fabrică de canapele, aceasta din urmă fiind destinația aleasă de Manu pentru a ne prezenta surpriza promisă.
Intrăm pe poarta întreprinderii, ne strecurăm cu SUV-ul printre construcții metalice și munți de cherestea, pe lângă stivuitoare și oameni în salopetă. Muncitorii deschid ușa imensă a unei hale de unde ne răzbește un blând val de căldură și de unde răzbat puternice arome de... struguri. Șase tone de Merlot șed aici la uscat de mai multe săptămâni, fiind gata să părăsească hala pentru a fermenta în tancurile de inox la Măderat. În timp record, au fost construite lăzile de lemn, iar încăperea a fost eliberată de cherestea pentru a face loc experimentului lui Manu. În final, după fermentarea la cisternă, care se va petrece pe parcursul mai multor săptămâni, vinul se va învechi la tonneau de 700 de litri vreme de mai mulți ani, ca apoi, după un an la sticlă, să poată fi comercializat ca vin roșu sec obținut printr-o metodă asemănătoare cu cea prin care se elaborează, în regiunea Veneto, Amarone. La el acasă, Amarone della Valpolicella se realizează din soiurile Corvina Veronese, Rondinella și Molinara. În mod tradițional, strugurii se recoltează supramaturați, după ce s-au stafidit pe coardă până când ajung la un conținut ridicat de zahăr și până când sâmburii capătă arome complexe, care se vor regăsi în vin. Tehnologia modernă de obținere a vinului Amarone presupune însă uscarea strugurilor în încăperi cu temperatură controlată.
Aici, la Sebiș, la această tehnologie a apelat și Manu, obținând o minunată și dulce masă de struguri din soiul Merlot, cu ciorchinii uscați și cu sâmburi având arome de nucă, de migdale de sâmburi de caise. Și chiar dacă e impropriu spus, căci vorbim aici de metodă, nu de un vin Amarone dela Valpolicella, care este protejat prin denumire de origine controlată și garantată (DOCG), după niște ani ne vom bucura de un fel de Amarone de... Măderat. Mai mult decât atât, Manu intenționează să creeze, începând cu recolta anului 2018, și un vin special din Mustoasă de Măderat, soi autohton ai cărui struguri vor fi supuși aceluiași proces de stafidire în fabrica sebișană. Rămâne de văzut dacă acest vin va fi și santo....
Manu a dat un interviu printre miresmele strugurilor uscați cu tehnologia fabricii de mobilă, sub ventilaroarele imense care își schimbă periodic sensul de rotație. Apoi ne-am suit iar în SUV și am luat-o spre Măderat, pe lângă superba construcție Genagricola, prin Pâncota și Mâsca, până la șantierul unde se ridică văzând cu ochii Crama MaxiMarc.
Ne despărțim de oenolog cu un mare regret: avem prea mult de așteptat până să gustăm Merlot-ul cu vagă aromă de Amarone, dar și Mustoasa din struguri stafidiți. Până și crama se va finaliza mai repede și, cine știe, poate chiar și castelul de pe deal...
