Ne-au sprijinit, ca parteneri, nouă crame românești, Avincis, Elite, Gramma, La Salina, Oprișor, Viile Metamorfosis, Villa Vinea, Vinarte, Vincon, dar și prietenul nostru Herbert Szasz, de felul său Wine Hunter, precum și Casa Rusu, Zooland Arad, Haff.ro, după cum ne-au susținut mulți prieteni din club, și la urmă am găsit de cuviință să ne sprijinim și noi pe noi înșine, în mod consistent, prin Asociația Vestik.
Așadar, de dimineață, pe o stradă din centrul Aradului, încărcăm lucruri într-o simpatică rulotă Fiat. Nu vreți să știți câte borcane de zacuscă stau alături de câte laptopuri, câte încărcătoare de tot felul se amestecă armonios cu borcane de castraveți murați, câte generații de aparate foto Canon șed lângă plăcintele întinse gătite de mama lui Gabi. El, Gabi, este unul dintre cei patru mușchetari/degustători/porumbei voiajori prin țara lui Moș Crăciun, alături de Dan, de Cipri – șoferul profesionist al expediției și de autorul Pivnicer al acestui jurnal. Avem metri cubi de bagaje, baxuri de apă, baxuri de vin, aparat de cafea în formă de pinguin, boxe bluetooth, tablete, smartphone-uri, șlapi, lenjerii, bocanci, meloane de Halloween, pălării steampunk, power bank-uri, invertoare, farfurii, Dan face postări pe fb, Marcel Tolcea zice că știa că arădenilor nu le place la Poli, noi am trecut în Ungaria și chiar în Slovacia, cu ochii la toamna asta din Mitteleuropa, cu gândul la vinurile din Cracovia. Ce-ar mai fi? Cafeluțele la invertor, colecția de DVD-uri din care lipsește din păcate Bad Santa. A, și să nu uit, vămeșița unguroaică de la Nădlac aducea cu Meat Loaf.
Cracovia, o ființă urbană minunată, ni se dezvăluie în noapte cu șarmul său discret, feminin. Ne ducem țintă la un wine bar anume, bine apreciat pe TripAdvisor. Stoccaggio are un proprietar foarte amabil, încântat să primească oameni care îi calcă pragul pentru a savura un vin. Găsim pe dată mai multe vinuri românești marca Viile Metamorfosis, dintre care amfitrionul are ca preferat absolut Negrul de Drăgășani Via Marchizului. Vorbim un pic de vinurile poloneze, Simon ne prezintă o colecție vastă, alături de foarte multe alte etichete din lumea întreagă. E sincer: are câteva licori autohtone preferate, dar cele roșii nu sunt dintre cele mai expresive. Așa că ne hotărâm să servim spumantul despre care vorbește cu pasiune, la superlativ. Cuvee Blanc Brut Kepa Wislicka e o șampanie poloneză de calitate de care ne entuziasmăm în timp ce comandăm platourile cu brânzeturi și salamuri ale casei. Simon a lucrat șase ani în Toscana, vorbim de crama de la Bargino și de marchizul Antinori, revedem pozele vechilor călătorii și pe cele cu papioane din dopuri și drop stop-uri. La urmă cumpărăm o șampanie poloneză, dăruim niște vinuri românești din sacul cu care mergem la Moș Crăciun și primim în schimb câteva vinuri poloneze. Înnoptăm pe la miezul nopții în rulota noastră șic într-o benzinărie situată la o sută și ceva de kilometri de capitala Varșovia, toropiți de oboseala plăcută a unei zile în care am trecut trei frontiere și a unei seri în care am încropit o prietenie oenofilă într-un apreciat wine bar din Cracovia.
