Duminică 19 Mai 2024

Degustare de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți

Prietenul nostru Herbert Szasz este un om plin de surprize. Ultima sa degustare susținută în odăile ...

Primul Alutus, marca Avincis, cucerește dormitorul bunicii

Crama Avincis recuperează și reinventează un soi prețios creat la Stațiunea de Cercetare Drăgășani î...

Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

Cel mai vechi colaborator al clubului, Florin (alias Boris) Ionescu, a susținut o nouă și entuziasma...

  • Degustare de vinuri și romuri marca Wine Hunter, un festin care a durat două zile și două nopți

  • Primul Alutus, marca Avincis, cucerește dormitorul bunicii

  • Magnum cum laude, Boris și Crama Oprișor!

Joi, 16 Noiembrie 2017 23:25

Lars și Olla, reni, elani, aurora boreală

Scris de
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Ziua 8, marți, 14 noiembrie. Noaptea, termometrul a înregistrat minus 13 grade Celsius la Överkalix. Am dormit confortabil într-o cabană din lemn, așa cum sunt mai toate locuințele scandinave. Recepționerul nostru, cel care și locuiește într-una dintre casele ansamblului turistic, e un uriaș bonom pe nume Lars. Ne gătește un mic dejun frugal și-apoi pornim spre ferma de elani a lui Olla Rokka, situată la câțiva kilometri distanță.

 

Olla are vreo 70 de ani și e un vajnic reprezentant al poporului Sami. Mestecă tutun și îl scuipă în răstimpuri în zăpada abia așternută. Ferma sa nu e foarte întinsă, cuprinde un țarc în care se află șapte elani. Există câteva clădiri, într-una dintre ele se află o sală de primire a oaspeților. Se pare aceștia vin din lumea întreagă și în număr mare, de vreme ce proprietarul a marcat cu sute de ace colorate punctele de pe glob de unde provin turiștii care au vizitat ferma sa de elani. Toate obiectele au legătură aici cu elanul, acest rege al pădurii: trofeele, tablourile, micile obiecte de artizanat, suporturile de șervețele și lumânări, scăunelul de joacă.

 

Olla e vorbăreț, îi place să întrebe, să explice, să comunice în toate felurile cu oaspeții săi. Ne duce să-i vedem elanii. Un mascul uriaș pe nume Oskar e la câțiva metri distanță, ne privește plictisit dintre femelele sale. Apoi pleacă agale printre copaci, cu coarnele ninse, în direcția în care doi masculi mai tineri se iau în coarne, fac exerciții de tamponare. Fermierul ne spune alte câteva nume de elani, Ida, Frida, Ruud, și apoi ne poftește în casă, la masă, acolo unde soția sa ne-a pregătit o masă cu preparate din carne de ren, cu piure și cu dulceață de fructe de pădure. Plus un desert fabulos cu înghețată de merișoare. Cum Gabi i-a dăruit niște pălincă și alte preparate de casă de la Cicir, iar noi i-am adus vin românesc, Olla e ot mai volubil. Își pune șapca cu pompon și costumul Sami și pozează cu vinul în mână. E un port tradițional folosit în zile de sărbătoare și la evenimente importante. Costumul include un brâu și o șapcă cu pompon roșu, a cărui poziție ascunde o adevărată simbolistică sexuală: dacă pomponul e poziționat în spate înseamnă că bărbatul e căsătorit, dacă e pus în față acesta esste disponibil, iar așezat lateral arată că purtătorul pur și simplu dorește să fie lăsat în pace.

 

Mai avem un drum de făcut, la ferma de reni, iar Olla ne conduce acolo îmbrăcat în costumul său tradițional. Poartă la centura multicoloră, ornată cu motive geometrice, mai mulți bănuți. Fiecare reprezintă câte o sută de reni și este prins în spațiile romboidale ale centurii. Cum lipsesc trei dintre acești bănuți, fermierul ne explică că a pierdut 300 de animale în urma unui divorț. De fapt, ferma e pădurea întreagă pentru crescătorii din zonă de primăvara până toamna. Animalele pasc libere prin pădurile învecinate, apoi sunt strânse într-un țarc comun, identificate de fiecare proprietar după marcaj și duse la ferma proprie pentru iernat.

 

Ziua ia sfârșit apoteotic cu o cină festivă pregătită de chef Lars în căsuța din Överkalix, avându-ne ca invitați pe noi înșine și pe fermierul Olla însoțit de un prieten care seamănă izbitor cu celebrul actor Max von Sydow. N-am apucat să-i spunem. Cipri a surprins aurora boreală, unii dintre noi au adormit brusc, vinul a fost minunat, votca mirifică, brandy-ul sublim. Au mai rămas 3.200 km de parcurs, o bagatelă.

 

 

Citit 4016 ori Ultima modificare Vineri, 17 Noiembrie 2017 21:34
Publicitate

Pivnicer

Dacă ar fi să comparăm frumusețea cu o vibrație care se propagă irezistibil, cutremurându-i pe privitori, probabil că Prince Știrbey, crama-conac, asemenea Cramei Avincis, reprezintă epicentrul unei asemenea unde, al unei splendori românești regăsite.

Caută

Publicitate