De ziua mea, la început de noiembrie, am avut parte de o aniversare cu gust dulce-amar; dulce, că i-am avut pe cei mai apropiați prieteni lângă mine; amar, că unii dintre ei aveau să plece a doua zi din țară, pentru a-și construi un destin în altă parte. Am scotocit prin club și vinotecă și am găsit de cuviință să servesc următoarele vinuri: Villa Vinèa Cuvée Celést 2016, Gitana Winery Autograf Chardonnay 2019, Avincis Cuvée Alexis Rosé 2020 (Merlot, Cabernet Sauvignon), Valahorum Fetească Neagră 2018, Viile Metamorfosis Cantus Primus Cabernet Sauvignon 2015, Avincis Cuvée Andrei Cabernet Sauvignon 2010, Vinarte Sirena Dunării Riesling dulce 2001.
La aniversare, am putut readulmeca, în fiecare pahar, parfumul anilor care au trecut. Ba am putut chiar degusta primul Cuvée Andrei marca Avincis, realizat de unul dintre cei mai buni oenologi care au trudit în România, Ghislain Moritz. După cum am putut degusta și primul Cabernet din gama Cantus Primus (magnum), elaborat de un alt mare vinificator care a ales România, Fiorenzo Rista. Cu primul vin și cu primul oenolog făcusem cunoștință în toamna lui 2011, la un GoodWine binecuvântat, desfășurat la World Trade Plaza Și tot acolo și atunci l-am cunoscut pe Emanuele Reolon, pe atunci winemaker la crama bănățeană Petro Vaselo, la a cărei construcție fizică și oenologică a contribuit esențial. Nu știam pe atunci, dar cele două întâlniri aveau să ducă la crearea unor frumoase relații de prietenie care nu au durat doar cât au stat Ghislain și Manu în țară, ci continuă să dureze și acum, când cei doi se regăsesc în țările lor de origine.
După Ghislain și Angela, ca și după minunații lor copii Elias și Mathis, aveam să plângem în vara lui 2017, la cheful de despărțire petrecut în Drăgășani, la Crama Bauer. Și tot așa am plâns acum, la propria mea aniversare, după Manu și Giulia și după fetița Aida, unul dintre cei mai scumpi copii ai clubului nostru. Căci da, după cinci ani de contract, Manu părăsește Crama MaxiMarc perntru a prelua, ca administrator, o prestigioasă cramă din Toscana.
Dacă stau să mă gândesc bine, în ultimul deceniu am bifat împreună cu prietenul meu italian multe evenimente și am degustat sute de etichete de vin, pe la cramele de care s-a îngrijit, prin club, pe la festivaluri, prin călătorii. Fiind unul dintre magnificii vinului invitați constant în odăile bunicii, Manu a devenit el însuși membru activ al CDViN. Am trăit împreună și bucuria însoțirii cu Giulia, și fericirea nașterii micuței Aida, fetița-argint viu nelipsită de la evenimente, de la rugile de la Ferendia, de la degustările din curtea bunicii. Ba am pus la cale și sorbiri de vin în pahare negre, și participări la festivaluri ale berii, și ieșiri la Zooland-ul lui Gabi Mohaci, și drumuri în Italia, în lumea orange-ului, și chiar un revelion sf.
Cu Manu am mai trăit, alături de zeci de membri ai clubului, mai multe ieșiri în peisajul superb de la Măderat, acolo unde a supravegheat și dirijat construirea uneia dintre cele mai grozave crame din podgoria arădeană. Am vizitat ruinele conacului Ispravnic, am îmbrățișat un Sequoia bicentenar, mândra emblemă a cramei, am degustat la sticlă, cisternă și baric, tot ce a creat el acolo în materie de vin. Cum ar fi primul orange din Mustoasă de Măderat și primul vin de Măderat obținut prin metoda Amarone, care iată, devine disponibil pe piață o dată cu plecarea lui Manu din țară...
Dacă aș fi putut să-mi pun o dorință de ziua mea, aceea ar fi fost ca el să nu plece din România. Și asta este valabil și pentru Ghislain. Dar cum aș putea să-mi doresc asta, câtă vreme ei sunt fericiți în altă parte, în propria lor Românie franceză, italiană?
Nu-i nimic, ne-am procopsit deja cu alte destinații de vis în viitoarele călătorii, Alsacia unde Ghislain și Angela își cresc vinurile și copiii, Toscana unde Manu și Giulia o cresc pe Aida, înconjurată de animăluțele importate din România, cățelușa Șobi 2, motanul Gigi, pisica Penny. Și ne-am mai procopsit cu un fel de dor pe care nu mai avem nevoie să îl traducem în franceză și italiană pentru prietenii noștri de departe.
