Marți 23 Iulie 2024

Un excelent picnic în vie, între două prânzuri la Cyrano și Rivo

Ultima ispravă a clubului s-a petrecut la Oradea, în oraș și în cetate, dar și aproape de Biharia, î...

O degustare faină cu noile vinuri și noul promotor al Cramei Carastelec

După mai bine de un an și jumătate, Crama Carastelec se întoarce în dormitorul bunicii. O face cu aj...

Cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline la ultimul Festival RO-Wine

Drumurile noastre duc tot mai des la București, o capitală care devine din ce în ce mai atractivă nu...

  • Un excelent picnic în vie, între două prânzuri la Cyrano și Rivo

  • O degustare faină cu noile vinuri și noul promotor al Cramei Carastelec

  • Cum am devenit degustători neautorizați de ulei de măsline la ultimul Festival RO-Wine

Joi, 20 Iunie 2024 09:47

Un excelent picnic în vie, între două prânzuri la Cyrano și Rivo

Scris de
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Ultima ispravă a clubului s-a petrecut la Oradea, în oraș și în cetate, dar și aproape de Biharia, în mijlocul unei plantații de viță-de-vie. Ploaia, porumbeii, un Volvo XC90 și o Fetească Albă din via bunicului au fost câteva dintre ingredientele unei ieșiri reușite.

Și pentru noi, neautorizații, picnicul în vie al familiei Darabont a devenit de-acum o tradiție. Ultima invitație a venit chiar de la Betty Darabont, oenologul familiei, și ne-a fost făcută pe când ne aflam la ediția de primăvară a Festivalului RO-Wine. Am onorat-o în opt vestici, din grup făcând parte și cel mai tânăr și entuziast membru CDViN, pe numele său Elihu.

La ultima noastră ieșire orădeană, prilejuită de Festivalul Oravinum, ne cazasem la Ivana  Apart Hotel, pe Calea Republicii. Cum ne-a plăcut foarte mult să stăm acolo, aproape de buricul târgului, și de data aceasta am ales același spațiu de cazare, rezervând aproape un etaj întreg pe numele membrilor de club.

Balconul nostru ne-a întâmpinat cu porumbei printre mușcate și cu aceeași splendidă priveliște urbană, cu ritmul cuminte al străzii chezaro-crăiești. Aci vezi un local care oferă kebab, dincolo, o gelaterie foarte frecventată; în geamurile clădirii de vizavi se oglindește în cioburi fațada Palatului Moskovits.

Am ajuns puțin după-amiază, așa că n-am ratat ocazia să luăm masa din nou la Restaurantul Cyrano, cu specific ardelenesc și unguresc, unii alegând excelentul babgulyás, alții – tocănița de pui cu ciuperci. Nu au lipsit ca aperitive niște beri și un excelent Prosecco, bine răcit.

Mai apoi, unii s-au dat prin târg, alții au ales odihna hotelului. Către seară, am așteptat mașina care să ne ducă direct în vie, la picnicul familiei Darabont. Am constatat cât de versatil este încăpătorul Volvo trimis de organizatori: în doi timpi și trei mișcări, șoferul a ridicat scaunele din spate, aburcându-ne pe toți în mașină. Durează vreo 20 de minute „cursa” aceasta specială din centrul Oradiei și până la plantația de viță-de-vie.

Gazdele ne așteaptă cu pahare de spumant, un bun prilej pentru o fotografie de grup. Cu gândul la sărbătoarea de anul trecut, regăsim același freamăt,dar și aceeași atmosferă încărcată de amenințarea ploii. Fum și arome, porc și vițel la proțap, coadă la bunătăți, pupături cu mulți cunoscuți, vin la discreție, roabe-frapieră, tot tacâmul deja cunoscut...

Betty ia cuvântul și scapă o lacrimă, constatând că au trecut cinci ani de la începutul acestei povești care este sărbătoarea anuală a cramei. E foarte multă lume, au venit sute de oameni aici, ploaia ne înghesuie sub copertină, oricum nu aveam loc pe baloții de paie transformați în fotolii, muzica și vinul alungă orice nor. Și poate la asta contribuie decisiv și zâmbetul lui Betty, o gazdă fermecătoare, în stare chiar să schimbe vremea.

Am servit multe vinuri, din mai vechile și noile game ale casei, Urme, Fleurt, Projekt, ba unii s-au delectat și cu Spritz-ul la doză. Am păstrat pentru mine însă o Fetească Albă cu dopul cerat despre care Betty îmi spune, cu emoție, că e făcută din struguri din via bunicului, veche de peste jumătate de secol. Și îmi și arată precis unde se află plantația, dincolo de vale, indicând locul cu mâna.

Am dansat și am povestit, ne-am delectat cu bunătățile casei, am savurat toate vinurile și mai ales pe acela din via bunicului, un vin sec, cu aciditate ridicată, cu o aromă discretă de flori de viță-de-vie. Pe la miezul nopții, am pornit fericiți către „casă”, în Volvo-ul nostru cel de multe locuri.

A doua zi, împreună cu prietenii noștri Marcela&Dietmar, luăm micul dejun și servim mai multe cafele la localul din apropiere, The Sip. Apoi ne facem vreme pentru o vizită în cetate și pentru un prânz la Rivo, local care ne atrage de fiecare dată ca un magnet: recomandăm iar și iar fructele de mare servite aici, pe terasa de pe malul Crișului Repede. Alt Prosecco, altă euforie, niște fritto misto, dar și deserturile de rigoare, plus un limoncello răcoritor.

Spre seară, iată-ne acasă la Arad. Parcă a fost prea scurt totul, parcă ne-am fi dorit ca petrecerea să țină ca o nuntă din povești, trei zile și trei nopți. Nu-i nimic, de-acum începem, tot în compania vinului, o altă aventură și o altă poveste, care se numește Campionatul European de Fotbal!

Mai multe foto: Cetatea, Oradea, Picnic în vie, Porumbei, Vario

Video: Hrănire de porumbei Art Nouveau, Marcela și Dietmar - lecția de dans, Ringlispil

 

Citit 206 ori Ultima modificare Joi, 20 Iunie 2024 18:24

Media

Publicitate

Pivnicer

Situată în cel mai frumos loc cu putință, acolo unde privitorului i se înșiră în fața ochilor, ca o bucată de paradis, o bună parte din valea Târnavei Mici, crama societății Castel Vinum, care produce vinuri sub brandul Villa Vinèa, împlinește 20 de ani de poveste, timpul scurs de la idee la finalitate. Și îi împlinește cu o inaugurare deplină a cramei extinse, în prezența ctitorului și a celor doi oenologi care au trudit la faima vinurilor sale.

Caută

Publicitate