Lista programată de vinuri și whisky a cuprins: Canard-Duchêne Champagne Blanc de Blancs Brut – Franța; Bodega Viñas Murillo Chapirete Prefiloxérico 2022 (Verdejo) - Spania; Domaine Gabriel et Paul Jouard Chassagne-Montrachet Premier Cru „Les Chaumées” Clos de la Truffière Blanc 2023 (Chardonnay) – Franța; Quinta do Gradil Reserva Tinto 2019 (Touriga Nacional, Alicante Bouschet, Tannat) - Portugalia; Viña Casa Silva Single Block S38 Cabernet Sauvignon (Chile); Château La Dominique, Saint-Émilion Grand Cru Classé 2022 (Merlot, Cabernet Franc, Cabernet Sauvignon) – Franța; Yacochuya Michel Rolland Collection Malbec 2017 - Argentina; Togouchi Blended Japanese Whisky Beer Cask Finish (Sakurao Distilerry) - Japonia; Togouchi Japanese Blended Whisky Premium (Sakurao Distilerry) – Japonia.
Din pricini mai mult sau mai puțin obiective, extraordinarul Cabernet S38 al Casei chiliene Silva a fost înlocuit de un alt vin excepțional: Mauricio Lorca Gran Ópalo Blend 2020 (Malbec, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Bonarda) – Argentina.
În calitate de cronicar de pahar, voi împrumuta tot de la Dan descrierile inițiale oferite pe fb, completându-le „la cald” și post factum cu următoarele însemnări de Pivnicer:
„Champagne Canard-Duchêne, Blanc de Blancs Brut. Fondată în 1868, Casa Canard-Duchêne a primit în 1890 dreptul de a folosi pe etichetă vulturul bicefal al Casei Imperiale Ruse - un privilegiu rar. Blanc de Blancs-ul lor, produs exclusiv din Chardonnay, este apreciat pentru finețea și eleganța tipică solurilor de cretă din Montagne de Reims.”
O șampanie adevărată care poate fi savurată în cele mai felurite moduri: de sărbătorile hibernale, în compania celor mai dragi ființe; în toiul verii și al caniculei, cu sticla înotând într-o frapieră cu multă-multă gheață; împreună cu Herbert, în curtea bunicii, înainte și după degustare, ba chiar și în timpul ei!
„Verdejo prefiloxérico, Bodega Viñas Murillo, Rueda. <<Prefiloxeric>> indică vițe care provin din plantații neatinse de filoxeră - o raritate în Europa. În Rueda există doar câteva astfel de parcele miraculoase, iar Verdejo-ul din vii vechi are o intensitate și o textură extraordinară, fiind considerat o adevărată comoară enologică a Spaniei.”
Un vin simplu, direct, care aduce prospețime, primăvară în fiecare pahar. Bun de băut în orice ocazie, ca deschidere a vreunei degustări, a vreunui festin de toate anotimpurile, cu gândul la vremurile nobile în care goanga viei și a istoriei a avut, în felul ei, răbdare cu oamenii.
„Chassagne-Montrachet Premier Cru „Les Chaumées”, Clos de la Truffière, Domaine Jouard. Chassagne-Montrachet este unul dintre polii mondiali ai vinurilor albe premium. Climatul (termen specific Burgundiei, care definește o unitate administrativă + culturală + geologică, fixă și recunoscută oficial) „Les Chaumées” este renumit pentru solurile sale bogate în calcar, care conferă vinurilor o mineralitate vibrantă. Domaine Jouard, cramă de familie, produce vinuri în serie foarte limitată - colecționabile și intens căutate.”
Pentru mulți dintre noi, poate în mod neașteptat pentru o lună hibernală, acesta a fost vinul serii. Un Chardonnay de viță veche, care se deschide treptat în toată senzualitatea sa minerală, cu arome de fructe încă nedescoperite ori de mult uitate, de unt încă neuns pe pita copilăriei. Emoția pe care o lasă după ultima picătură sorbită depășește senzorialul și intră în zona spirituală. Un vin ca o inițiere, ca prima iubire, ca prima zăpadă, ca întâia atingere a mării.
„Quinta do Gradil, Grande Reserva, Red – 2019. Domeniul datează din secolul al XV-lea și a aparținut chiar Marchizului de Pombal, personajul istoric care a reconstruit Lisabona după marele cutremur din 1755. Quinta do Gradil îmbină soiuri autohtone cu tehnici moderne, rezultând în vinuri pline, elegante și profund portugheze.”
Pe acei atât de norocoși călători care au văzut Portugalia și Lisabona, acest vin îi transportă înapoi în țara lui Camões, a lui Salazar, a lui Pessoa și a Amáliei Rodrigues. Excelent de băut în odăile bunicii, dar și pe ascuns, în Tramvaiul 28, și cât se poate de liber pe un promontoriu din Sagres, pe o dună de nisip de lângă Cascais, pe o terasă din Alfama, aproape de fluviul Tejo.
„Château La Dominique, Saint-Émilion Grand Cru Classé. Situat lângă celebrul Cheval Blanc, La Dominique beneficiază de un terroir privilegiat. Crama actuală, proiectată de arhitectul Jean Nouvel, este faimoasă pentru fațada roșie metalizată - un adevărat reper vizual în Bordeaux. Vinurile sunt rafinate, intense și unanim apreciate pentru eleganța lor.”
Acest Merlot ușor îmbogățit cu Cabernet Franc și Cabernet Sauvignon, un cupaj cât se poate de bordelez, a fost pentru mine vinul roșu al serii. Deși tânăr, are finețea marilor vinuri, dezvoltă arome de fructe interzise și chiar de tutun din tabacheră regală.
Mauricio Lorca Gran Ópalo Blend 2020. Mauricio Lorca a fost primul oenolog sudamerican care a susținut o degustare în odăile bunicii. Bodega y Viñedos Mauricio Lorca are podgorii situate la 1.050 de metri altitudine, în Vista Flores, din Uco Valley, Argentina. Crama are o capacitate de 540.000 de litri de vin. De asemenea, Bodega Mauricio Lorca deține podgorii și în Spania, în regiunile Galicia și Castilla y León.
Un cupaj de patru vinuri care poartă numele creatorului său, altminteri un tip extrem de modest, în ciuda bogăției pe care a acumulat-o după ce a ales să studieze oenologia în dauna medicinei. Ópalo Blend 2020 îi amintește lui Herbert de marile sale călătorii în țara andină a Malbecului și a pampasului, cu ai săi gauchos băutori de mate. Iar nouă ne evocă o degustare aparte pentru care oenologul a străbătut multe mii de kilometri anume pentru a fi prezent în dormitorul bunicii.
„Yacochuya Malbec, Salta, Argentina, Rolland Collection – 2017. Viile se află la peste 2.000 de metri altitudine, printre cele mai înalte din lume. Creat de Michel Rolland, acest Malbec a primit în trecut scoruri de până la 98/100 din partea criticilor internaționali. Concentrarea aromelor, culoarea profundă și stilul exploziv sunt caracteristici ale acestei regiuni extreme.”
Zona Yacochuya, care dă nume vinului, este locuită de indigenii Diaguita-Calchaquí, descendenți ai unei culturi precolumbiene. În limba quechua, termenul„yacochuya” înseamnă „apă limpede”. Băștinașii foloseau canale de irigații colectând apa rezultată din topirea zăpezilor din munți și practicau inundarea controlată a solului pentru asigurarea rezervei de apă în vreme de secetă, dar și a viilor, aceasta fiind singura metodă tradițională eficientă în combaterea filoxerei. Provenit din plantații mai vechi de 60 de ani, Malbecul marca Yacochuya a fost prezent în multe dintre degustările oficiate de Herbert în odăile bunicii. Cel dintre 2017 prezintă toate caracteristicile unui vin măreț: arome de piele și tabac, de fructe paradisiace din cămara zeilor.
„Togouchi Blended Whisky – IPA Blend. Maturat parțial în tunele montane cu temperatură constantă, Togouchi are un profil neobișnuit și extrem de plăcut. Varianta IPA Blend este finisată în butoaie care au găzduit inițial bere IPA, ceea ce adaugă note citrice și o tentă amăruie delicată. Un exemplu excelent al creativității whisky-ului japonez modern.”
La urmă, Herbert ne-a delectat cu două rafinate whisky-uri din Țara Soarelui Răsare. Primul, un Togouchi maturat în butoaie de bere artizanală IPA, a cucerit pe toată lumea. Am descoperit în el acel foarte fin buchet citric și un gust suav condimentat, mai degrabă de fruct necunoscut decât de cereale și hamei. Cel de-al doilea, descris de specialiști drept atipic, a fost maturat într-un tunel feroviar dezafectat. Mi s-a părut mai discret, mai sărac în arome decât primul, mai apropiat de sorgintea sa cerealieră, și totuși atât de delicat, de blând, de cuminte, precum gesturile unei gheișe în fața celei mai elitiste clientele.
Ca de obicei, bunătățile pregătite de Adina - platouri cu salamuri și brânzeturi de la Alimentara Magic, dar și cu foie gras și brânzeturi franțuzești furnizate de Herbert; trufe de ciocolată neagră și paleuri cu nucă - au dispărut din farfurii cu aceeași viteză cu care s-a evaporat vinul din pahare. Având la dispoziție toate aceste ingrediente ale fericirii, nici nu e de mirare că nu ne-am îndurat să încheiem prea iute povestea. Ultimii degustători neautorizați au părăsit clubul cam pe la cântatul cocoșilor, pe cărările Bolt-ului, ale Uber-ului și pe alte cărări numai de ei cunoscute, în vreme ce Charles Aznavour interpreta un cântec final: La Bohème / La Bohème / Ca voulait dire / On est heureux...
