Marți 25 Ianuarie 2022

Vin și clătite, nu tu eveniment, nu tu minifestival

În vreme ce alții împart lumea pe un șervețel la olimpiada chinezească, noi am trăit o foarte pașnic...

Șonk’n’wine Party în șaisprezece prieteni

Prima degustare din 2022 a coincis și cu prima zăpadă a iernii. Ne-am strâns în odăile bunicii în ju...

O petrecere în familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spe...

  • Vin și clătite, nu tu eveniment, nu tu minifestival

  • Șonk’n’wine Party în șaisprezece prieteni

  • O petrecere în familie cu Casa de Vinuri Cotnari, Liliac și câteva surprize

Sâmbătă, 16 Iunie 2012 00:26

Acasă la vinurile AVINCIS, pe dealul Dobruşa. Arhitectura unei podgorii

Scris de
Evaluaţi acest articol
(4 voturi)


Călătoria celor patru membri ai  Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi în domeniul de origine al vinurilor Avincis a fost nu numai interesantă, ci de-a dreptul iniţiatică. Am trăit, mai întâi, o excursie a premierelor. Pentru întâia dată am renunţat la hotelul-cu-mall în care ne cazăm de obicei, pentru a adăsta la Kilometrul Zero, un hotel cu un nume imposibil de acceptat de majoritatea celor care ne întrebau unde ne petrecem noaptea. "Şi unde staţi?" " La KM ZERO!" "Bine-bine, dar în ce hotel?". Cam aşa se desfăşurau dialogurile. Apoi am descoperit, în spatele curţii hotelului, celebra lipie locală, întinsă, rumena şi cu sare grunjoasa cât cuprinde. Mai târziu, în drumul spre gazdele noastre, ne-am lăsat atraşi în labirintul drumurilor fără asfalt, seduşi de frumuseţea locurilor, până am constatat că Vila Dobruşa e tocmai pe celălalt deal, un peisaj numai bun de transformat în megapixeli şi de arătat nepoţilor pe tabletă, că de citit poveşti nu mai are nimeni vreme. Uite că am ajuns să regretăm secolul vitezei, în care mai aveai timp de una, de alta.


Ajunşi, în fine, la conacului familial, am constatat că realitatea depăşea cu mult aşteptările fiecăruia dintre noi. Că soţii Cristiana şi Valeriu  Stoica chiar au reuşit să redea farmecul de altădată al podgoriei, faimoasă în regiune, şi nu numai, în sfârşitul de secol XIX - mărturie stau medaliile de aur cu care s-au întors acasă vinurile de la Expoziţia Universală de la Paris, în anii 1867, 1889 şi 1900.

De fapt, rădăcinile tradiţiei viti-culturale, coboară mult în istoria locului. Mănăstirea Dobruşa, aflată la mică distanţă, a fost ridicată în secolul al XV-lea, fiind renumită şi datorită  propriei sale plantaţii de vie de pe colină. Astăzi, cele 30 de hectare ale dealului sunt acoperite cu vie, care îşi înfige la rându-i rădăcinile de zece metri într-un sol din argile fine, cu urme de calcar. De aici ies, în fiecare toamnă, vinurile Avincis.

Ştiam deja istoria locului, că mama Cristianei Stoica şi-a petrecut vacanţele în copilărie aici. Că Maria Râmniceanu, străbunica doamnei Cristiana, împreună cu soţul ei, Iancu - numit în 1914 “Ofiţer al Armatei Române” de către Ionel Brătianu -, au investit, în 1927, bani frumoşi în construirea unui conac în stil neoromânesc. Dar am fost impresionaţi să vedem că în cea mai modernă cramă din România, primii ctitori ai familiei sunt la loc de cinste, privind serioşi înspre ochiul magic al aparatului de fotografiat cu trepied şi placi şi burduf. Au colţişorul lor în spaţiul arhitectural al cramei, de unde îi scrutează atent, din rame, pe vizitatori, cântărindu-i parcă din priviri, din universul sepia.

Cercetând stilul brâncovenesc în care au construit Vila Dobruşa, nu poţi să nu te gândeşti, măcar o clipă, că inspiraţia familiei Stoica de a-l alege pe arhitectului Alexandru Beldiman ca restaurator al conacului familial - şi, mai departe, ca şi creator al noii crame - o bijuterie a arhitecturii contemporane! - li se datorează măcar în parte, şi străbunilor.
Restaurarea vilei şi schimbarea la faţă a domeniului s-au desăvârşit la doar cinci ani depărtare de momentul în care Cristiana  şi Valeriu Stoica reveneau pe domeniul familiei, în apropierea localităţii Drăgăşani.
Domeniul s-a transformat neverosimil. Crama - o navă concepută pe planşeta arhitectului s-a materializat pe coama dealului Dobruşa. Zidurile i-au fost placate cu calcar de Arnota, iar gazonul care urcă până pe acoperiş o integrează perfect în atmosfera locului. Dar despre cramă nu se poate vorbi doar ca obiect de contemplare estetică. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Chiar dacă împrejurimile şi estetică arhitecturală îndeamnă mai degrabă la reverie, totul a fost proiectat cât se poate de pragmatic: circulaţia fluxurilor prin gravitaţie, tunelul şi rampa de acces în domeniul subteran sunt astfel construite încât să garanteze o calitate a vinificaţiei fără cusur.

Pentru noi, cel puţin, a fost o experienţă neaşteptată, deşi, teoretic, cunoşteam locul din fotografii şi din descrieri. O experienţă pe care ne-am dori să o repetăm cât mai curând! Şi asta nu numai datorită vinurilor Avincis...

 

Citit 9106 ori Ultima modificare Vineri, 29 Martie 2013 16:49
Publicitate

Pivnicer

Anul 2021 a fost unul al călătoriilor, dar și al despărțirilor pentru comunitatea degustătorilor neautorizați care își are sediul în dormitorul bunicii. Cu toate restriștile și cu toate restricțiile care ne-au bântuit 365 de zile, am reușit să evadăm de mai multe ori în străinătate, colindând țări ca Polonia, Slovacia, Ungaria, Austria, Italia, Slovenia și Croația.

Caută

Publicitate