Marți 27 Septembrie 2022

Cel mai vechi colaborator, cele mai noi vinuri premium de la Oprișor

O degustare mult așteptată, cu casa închisă, o fost cea oficiată în ultimul weekend de Boris Ionescu...

Euro-degustare cu vinurile Cramei Avincis

Zilele trecute, odăile și curtea bunicii au găzduit întâia oară, alături de mari prieteni de la Bucu...

Degustare de seară cu Uțu și vinurile Cramei Feredeu

Zilele trecute am avut bucuria să facem cunoștință cu vinurile unei crame butic, situată la mică dis...

  • Cel mai vechi colaborator, cele mai noi vinuri premium de la Oprișor

  • Euro-degustare cu vinurile Cramei Avincis

  • Degustare de seară cu Uțu și vinurile Cramei Feredeu

Pivnicer

O degustare mult așteptată, cu casa închisă, o fost cea oficiată în ultimul weekend de Boris Ionescu. Cel mai vechi colaborator al clubului, cu care am împărtășit mai bine de un deceniu de evenimente, a prezentat cele mai noi vinuri premium din portofoliul Cramei Oprișor.

Miercuri, 14 Septembrie 2022 17:13

Euro-degustare cu vinurile Cramei Avincis

Zilele trecute, odăile și curtea bunicii au găzduit întâia oară, alături de mari prieteni de la București, Bruxelles și Drăgășani, și un fost prim-ministru al României. Reuniunea s-a petrecut, ca de obicei, în jurul unor pahare de vin și l-a avut ca protagonist pe unul dintre marii dascăli, avocați, politicieni și podgoreni ai țării.

Zilele trecute am avut bucuria să facem cunoștință cu vinurile unei crame butic, situată la mică distanță de Arad, în comuna Șiria. Proprietarul și creatorul vinurilor, Octavian Ciurdariu, ne-a invitat la o degustare de seară, însoțită de bucate tradiționale, într-un loc numit deopotrivă „cramă” și deopotrivă „acasă”, din care se vede bine Vilagășul, Cetatea Luminată.

În ultima vreme, cuvintele au rămas în urma faptelor. O fi de vină pandemia, o fi de vină războiul, nici nu știu. Ori poate că uneori nici nu-ți mai vine să scrii la mașina Olympia, la computerul Dell ori pe coala A4 cu creionul chimic muiat în saliva întâmplărilor din urmă. Și totuși, destule s-au petrecut în ultimele zile, Ruga de la Ferendia, voiajul la Novaci și întâlnirea cu un bun amic, în club, așa încât să stârnească amintirea, cuvintele, cronica afectivă.

Minifestivalul de rosé și clătite din acest an s-a bucurat de o audiență record, curtea bunicii  devenind de-a dreptul neîncăpătoare pentru invitații noștri oenofili. A fost un eveniment pentru amicii apropiați și pentru cei regăsiți, ca o bucurie care ne-a lipsit tuturor, în acești ultimi ani de pandemie și război.

Ar fi o aroganță să deguști 9 (nouă) vinuri DFR într-o singură seară de iunie, în târgul nostru liniștit? Nici vorbă. Poate mai degrabă ar fi o încântare cu repetiție. Pentru pasionatul de vin și fotografie, plăcerea ar fi exponențială, noile etichete oferind provocatoare/incitante/ misterioase imagini cu mitologica Meduză, reflectată misterios în undele vinului.

Aș putea să-i numesc norocoși pe puținii participanți la ultimul eveniment marca Herbert Szasz, bun amic clujean, mare negociant de vinuri. La urma-urmei, și dacă e împătimit, câte degustări de Champagne și Chablis apucă într-o viață un băutor de vin de prin părțile noastre?

După patru ani, Liliac se întoarce în dormitorul bunicii oferindu-ne șase dintre noile sale vinuri, prezentate de doi promotori. Ne-a fost dor cât o pandemie de licorile cramei lechințene, cu care am împărtășit multe povești de pahar în 12 ani de existență a asociației, în 10 ani de existență a clubului.

Alira revine în dormitorul bunicii cu o nouă echipă de promotori, care se numără totodată printre cei mai buni prieteni ai noștri. Și mai revine alături de crama soră Bessa Valley cu al său brand Enira, din Bulgaria, un loc familiar fondatorilor CDViN.

Sărbătorirea celor zece ani de existență a CDViN ar fi fost cu adevărat o bucurie dacă s-ar fi petrecut în alte vremuri, pe altă muzică decât cea a katiușelor de secol XXI. Așa, a fost mai mult o alinare și mai mult o defulare. Și a mai fost o căutare a adevărului din vin, a adevărului divin.

Pagina 1 din 34
Publicitate

Pivnicer

Paradoxal sau nu, mi-e tare dor de Novaciul anilor ’90. Cu toată sărăcia specifică acelei epoci de tranziție, orășelul situat în apropiere de stațiunea Rânca își avea pe atunci farmecul lui, dat poate și de șoseaua străjuită de brazi falnici, șerpuind lin către înălțimile Parângului.

Caută

Publicitate