Afişez elemetele după tag: Novac

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.

Fu o plăcere, fu o savoare să le putem oferi șase vinuri de cinci stele unora dintre cei mai entuziaști membri ai clubului, ca o avanpremieră la lansarea în dormitorul bunicii a celei de-a doua ediții a ghidului The Wine Book of Romania. A fost din nou, în mod tradițional, un eveniment sold out, full, completo, oricum am vrea să-i spunem, și asta poate fi și un compliment pentru bucatele de cinci stele, încă necuprinse în vreun  ghid, cu care Pivnicera&Co ne răsfață în ultima vreme.

Prince Știrbey se întoarce în dormitorul bunicii cu o degustare de excepție. Șase vinuri de colecție, adică tot atâtea comori ale acestei crame princiare, au fost prezentate unui anturaj numeros de prietenii Raluca și Oliver Bauer. De platouri s-a îngrijit Tina, de muzică Andrei, de clipă – noi toți. Cu ajutorul acestor ingrediente esențiale, ultima seară de joi a devenit una memorabilă.

Zilele trecute ne-a venit ideea organizării unei degustări cu vinuri din soiuri exclusiv autohtone. Insinuatorul, instigatorul a fost chiar Zoli, celebru membru al clubului cu care obișnuim să cutreierăm continentul în căutarea fericirii. Și cum ideea asta măreață s-a potrivit cumva cu ziua Ancăi, a Ancăi lui Mihai, am împușcat, cu deosebită plăcere, doi iepuri dintr-o lovitură.

Doisprezece vestici şi vreo opt baxuri de vin s-au aflat vreme de opt zile în voiaj de plăcere prin România. Am explorat împreună Transilvania, Buzăul, Brăila, Delta şi două crame din Dealu Mare, fotografiind, bând vin, jucând Turnul instabil şi devorând meniuri bogate. Vinul s-a împuţinat până la dispariţie, fiind nevoie să ne aprovizionăm cu alte baxuri de la Viile Metamorfosis, Cramele Rotenberg şi LacertA, cardurile de memorie s-au umplut de filme şi fotografii, iar memoria afectivă a înregistrat toate senzaţiile acestei mici aventuri de august prin România.

Într-o singură zi, am vizitat două cetăţi medievale şi am făcut turul unei fattoria de veac XVII, unde am luat şi cina. Cetatea comparată de Dante cu infernul e un loc cât se poate de plăcut, numai bun pentru flashtasting. Între două sorbiri de îngheţată, am avut grijă să facem cunoştinţă cu două dudui din ţara lui Mozart. Plăcerea a fost de partea tuturor.

A doua zi şi a doua filă din jurnalul vinului globetrotter au fost consumate, în parte, în Germania. Şi poate că scrisul poartă încă impresia acelei zile mohorâte, în care paginile virtuale s-au impregnat iremediabil de stropii unei ploi torenţiale. Altminteri, Novacul a fost excepţional, amintindu-ne de trecutele zile toride petrecute pe dealurile Drăgăşanilor.

De câte ori dăm prin Drăgăşani, pe la Avincis, e musai să trecem şi pe la Crama Ştirbey. Sau invers. Acum, după un răsărit şi apus de soare binecuvântate la Vila Dobruşa, am coborât un pic, cu căţel şi purcel, la prietenii noştri Oliver şi Raluca Bauer. Şi nu numai pentru vinurile de acolo, ci şi pentru ospitalitatea cu care suntem primiţi de fiecare dată, chiar şi atunci când oamenii nu-şi mai văd capul de treabă cu culesul şi prelucratul strugurilor.