Afişez elemetele după tag: Vestik

Să zicem că întâlnești o veche cunoștință pe care nu ai văzut-o de vreo 10-12 ani, iar ea te întreabă, între altele, ce-ai mai făcut în atâta amar de vreme. În mod obișnuit, dacă nu ai aparține unui anume club de vin, i-ai răspunde ușor clișeatic, de niște job-uri, călătorii, mutări și mici evenimente de familie inevitabile care ți s-au întâmplat în ăst timp. Așa însă, fiind parte organică a CDViN, va trebui să-i dai un răspuns cam lung, pe câteva zeci de pagini, care nici ele nu pot cuprinde totul. Pentru simplul motiv că ai uitat tot ceea ce nu ai avut vreme să consemnezi în tot acest timp de când există Asociația Vestik și Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, cu ale lor site-uri vestik.ro și cdvin.ro și cu al lor blog Pivnicer.

Vreau să mai fac aici puţină statistică, după ce am publicat bilanţul neverosimil de încărcat al activităţilor Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi pe anul 2013. Cele două pagini de Facebook cu ajutorul cărora ne facem cunoscute acţiunile şi scrierile, aferente CDViN şi Vestik, au cunoscut creşteri majore de audienţă săptămână de săptămână. Chiar dacă domeniul în care activăm este unul de nişă, limitat ca atare la cadrul relativ strict al oenologiei, incluzând producătorii, profesioniştii, puţinii connaisseurs şi nu foarte mulţii consumatori avizaţi, audienţa noastră s-a tot mărit, cuprinzând binişor şi o parte din mediul cultural. Un lucru firesc de altfel, câtă vreme vinul însuşi nu este atât o băutură fermentată din struguri, nu atât un aliment, nu atât o marfă, cât mai ales un produs cultural.

După o zi de relaxare la Montaione, am dat o fugă până la Bargino pentru un interviu cu signora Albiera Antinori şi pentru o degustare magică. Noua cramă a familiei Antinori are un aer SF, vinurile sunt însă foarte frumoase, foarte terestre, foarte toscane. Noi ne-am ales cu un triplu autograf şi am încheiat ziua cu o îngheţată şi cu o baie în Marea Ligurică.

Ultima ediţie a festivalului GoodWine mi-a oferit o frumoasă surpriză la standul Casei de vinuri Cotnari. Este prima dată când am fost sedus nu numai de naiadele de la stand, ci şi de licorile turnate în pahar. În plus, am întâlnit aici o ospitalitate adevărată şi m-am întreţinut cu directorul naţional de vânzări Cătălin Avasâlcei şi cu tânărul somelier Ştefan Timofti în faţa Colocviilor europene ale casei, o nouă şi interesantă gamă lansată de acest producător.

Despre ultimul eveniment petrecut în clubul Vestik am putea spune că a fost un mic festival cu vinuri şi oameni dragi. Fostele odăi ale bunicilor s-au umplut de aromele vinurilor marca Oprişor prezentate de acelaşi inepuizabil Boris de serviciu, iar printre invitaţi, alături de membri şi simpatizanţi mai noi sau mai vechi ai CDViN, am avut bucuria să numărăm o valoroasă delegaţie timişoreană, condusă de dna Lucia Pârvu, creatoarea şi sufletul a două dintre cele mai importante festivaluri de vin din România, Vinvest şi Vintest.

Am dat puţin înapoi acele ceasornicului terestru aşa, cu vreo 365 de zile, uitându-mă în urmă la anul care a trecut, contabilizând acţiunile şi patimile şi aventurile oenologice. Şi vă spun sincer că m-am îngrozit! Nu reuşesc să înţeleg cum am reuşit să facem atâtea trăsnăi şi lucruri serioase, ba chiar şi să scriem conştiincios despre fiecare pe un blog şi două site-uri. Şi dacă nu-mi înţelegeţi din start nedumerirea, citiţi cele ce urmează şi apreciaţi singuri.

Am rămas dator cu mai multe articole, faţă de CDViN şi faţă de prieteni. Evenimentele s-au succedat însă cu aşa o repeziciune încât nici n-am apucat să-mi trag sufletul, darămite să mai şi scriu despre asta. Mai întâi l-am avut ca invitat în club pe Chester Williams, campionul mondial la rugby, căruia îi place vinul în genere şi, mai nou, vinul românesc în speţă. A doua zi ne-am suit în maşini şi am dat fuga de la Arad la Săcălaz pentru a participa, ca ziarişti, bloggeri şi concurenţi, la Festivalul răchiei. Şi fiindcă nu era de ajuns, în a treia zi ne-am strâns iarăşi pe malul Mureşului pentru un strop de Cabernet Sauvignon 2012 de la Elite şi o cântare a trupei lui Imi, master chef-ul nostru neautorizat, la Festivalul vinului din Arad. În fine, în a patra zi, am avut propriul festival privat de fierbere a răchiei la Ferendia. Când să mai scriu despre toate acestea?

Nu ar fi existat nici o legătură între Fatoumata Diawara  și Vinul de Ferendia dacă, cu doi ani în urmă, doi dintre vestici nu s-ar fi îndrăgostit, iremediabil, de  vinurile din viță nobilă. Din această nebunie molipsitoare și cu repetiție, în săptămâna Sfântului Valentin a anului 2012, asociația Vestik a inaugurat ceea ce avea să devină Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați. De atunci, am început să îmi împart timpul liber între degustările de vin de la Club, serile dansante din pub-urile timișorene, călătoriile prin viile și cramele din țară, prieteni noi şi vechi și interminabile lucrări de renovare a apartamentului în care locuiesc. Pe deasupra, am găsit timp și pentru Ferendia, care a devenit locul de joacă pentru doi oameni mari, care și-au propus să continue o moștenire ce părea condamnată să se risipească.

La numai câteva zile după cheful cu ţigani, ceaţă, tirolezi, croafne şi gulaş care a marcat Marea deschidere a Cramei Castel Vinum şi la câteva luni de la degustarea cu vinuri albe marca Villa Vinèa găzduită de CDViN, ne-am reunit în Clubul Vestik pentru a degusta împreună cu prietenii arădeni alte şase vinuri ale noului producător din valea Târnavei Mici. Directorul de vânzări Marcel Farcaş a sosit cu portbagajul plin de baxuri, aducând la degustare Sauvignon Blanc Premium, Sauvignon Blanc Selection, Diamant Selection, Pinot Noir Premium, Fetească Neagră Selection, Vinea Roşu Premium, toate din 2011.

De câte ori dăm prin Drăgăşani, pe la Avincis, e musai să trecem şi pe la Crama Ştirbey. Sau invers. Acum, după un răsărit şi apus de soare binecuvântate la Vila Dobruşa, am coborât un pic, cu căţel şi purcel, la prietenii noştri Oliver şi Raluca Bauer. Şi nu numai pentru vinurile de acolo, ci şi pentru ospitalitatea cu care suntem primiţi de fiecare dată, chiar şi atunci când oamenii nu-şi mai văd capul de treabă cu culesul şi prelucratul strugurilor.