Chiar dacă încă nu s-a făcut noiembrie, vineri seară m-am simțit ca de ziua mea. O dată că Boris a adus cu el câteva dintre cele mai frumoase magnumuri de la Oprișor. Apoi fiindcă Dan s-a pus să-mi facă un portret și i-a ieșit atât de bine încât acum mi-este chiar greu să mă ridic la înălțimea propriei mele imagini. În plus, i-am avut alături în club pe câțiva dintre cei mai apropiați prieteni, unii veniți de departe. A lipsit numai Mihai, it-istul globetrotter, în mod cu totul motivat însă.