Afişez elemetele după tag: maximarc

După Balla Géza, Elite, Pivnițele Birăuaș, MaxiMarc și Dradara, un nou producător local de vinuri premium vine în odăile bunicii. Noua cramă se numește Artisan Winery și își face debutul în forță în club.

Prima degustare din 2022 a coincis și cu prima zăpadă a iernii. Ne-am strâns în odăile bunicii în jurul unor vinuri și bunătăți aduse de fiecare participant, având ca special guest star un omuleț de zăpadă.

Au trecut zece ani de când îl cunosc pe Manu Reolon și vreo cinci de când ne-am întâlnit pe dealurile Măderatului, pe când se pregătea să ia în grijă acolo zidirea unei vinării de cinci stele. Se pare că acest deceniu, cu cele două cincinale ale sale, lui Manu i-a fost suficient pentru construirea unora dintre cele mai frumoase crame ale României, dar și a uneia dintre cele mai frumoase prietenii din lumea vinului românesc.

În pandemie, în scenariul roșu, sub spectrul unei viitoare carantine generale, ce altceva putem să facem decât să continuăm degustările în familie... Manu Reolon ne-a alintat cu cinci dintre vinurile sale mai noi sau mai vechi, marcând tot atâtea premiere (mondiale) în Vestik Club.

Sâmbăta trecută a fost una de rosé și clătite. A treia ediție a minifestivalului nostru gourmet s-a ținut ca de obicei în curtea lui Nagymama, o terasă unică în felul său, cu vie și teckel sârmos, liberă de toate spaimele prezentului. Maestru de ceremonii a fost Dani, mezinul clubului, pe care l-am recuperat fără peripeții, în chip de olandez zburător, de la îndepărtata sa facultate din Groningen.

O vrăjitoare din Extremul Orient, o mireasă cu barbă, mai mulți clauni și un Leprechaun au făcut spectacol în dormitorul bunicii în cadrul uneia dintre cele mai reușite sărbători de HalloWine de până acum. La party au contribuit esențial vinurile purtând marca MaxiMarc, Tormaresca, Histria și Viile Metamorfosis.

În felul lor, Conferințele Historia au început în dormitorul bunicii. În cuibul oenofil CDViN, aflat în Mica noastră Vienă de la începutul mileniului III, am marcat evenimentul cu ajutorul unor vinuri selecte obținute de un oenolog italian undeva pe dealurile Măderatului, dar și cu bunătăți gătite de „chefa” clubului în bucătăria lui Nagymama.

Cum orice întâlnire, cum orice degustare poate deveni o călătorie, de ziua lui Ionu ne-am călătorit pe unde n-am mai fost nicicând. Căci el nu pierde nici un prilej de a-i duce pe neofiți, pe un covor zburător, tocmai în Extremul Orient, în Țara Ceaiului ori în Țara Soarelui Răsare, în virtutea unei pasiuni fără granițe. Și, în goana zborului, călătorul trebuie să aibă grijă să nu-și verse vinul ori Moutaiul din pahar...

Așezați-vă liniștiți la locurile voastre, că articolul de față n-are nicio legătură cu politica, deși, de data asta, chiar îmi pare rău să scriu asta. Pentru câteva ore, am avut șansa să adulmecăm atmosfera anului douăzeci-douăzeci - vorba unei pierdute în spațiu, care, dacă n-ar fi existat, ar fi făcut furori ca personaj științifico-fantasmagoric.