Cel mai vechi colaborator al clubului, Florin (alias Boris) Ionescu, a susținut o nouă și entuziasmantă degustare în dormitorul bunicii, oferindu-ne câteva dintre cele mai bune vinuri ale Cramei Oprișor.
O degustare mult așteptată, cu casa închisă, o fost cea oficiată în ultimul weekend de Boris Ionescu. Cel mai vechi colaborator al clubului, cu care am împărtășit mai bine de un deceniu de evenimente, a prezentat cele mai noi vinuri premium din portofoliul Cramei Oprișor.
Toată lumea oenofilă bine informată știe că o degustare cu vinurile Cramei Oprișor în dormitorul bunicii echivalează cu un adevărat festival de vin. Mă gândesc aici în primul rând la eficiența efortului promoțional și la rezultatele concrete în materie de vânzări. Desigur, cele de mai sus sunt valabile atunci când vorbim de vinurile superpremium ale cramei mehedințene și de Boris Ionescu ca promotor și animator.
După o lungă perioadă de absență din Vestik Club, Boris Ionescu revine cu o degustare specială în odăile bunicii. Patru vinuri superpremium, însoțite de specialitățile pregătite de chef Tina, au fost deliciile unei seri de marți petrecute între prieteni.
Chiar dacă încă nu s-a făcut noiembrie, vineri seară m-am simțit ca de ziua mea. O dată că Boris a adus cu el câteva dintre cele mai frumoase magnumuri de la Oprișor. Apoi fiindcă Dan s-a pus să-mi facă un portret și i-a ieșit atât de bine încât acum mi-este chiar greu să mă ridic la înălțimea propriei mele imagini. În plus, i-am avut alături în club pe câțiva dintre cei mai apropiați prieteni, unii veniți de departe. A lipsit numai Mihai, it-istul globetrotter, în mod cu totul motivat însă.
Mărturisesc că ultima degustare de magnum-uri de la Crama Oprişor a fost pentru mine un eveniment mult aşteptat. O dată, fiindcă am avut parte, alături de vreo 18 membri ai clubului, de unele dintre cele mai bune vinuri din România. Apoi, fiindcă numărul pasionaţilor din cadrul CDViN a crescut într-atât încât să ne permitem să organizăm degustări cu vinuri superpremium. Şi-apoi, cărui împătimit nu i-ar fi dor să regăsească în pahare aromele Smereniei, ale lui Passarowitz 1718, ale Cutiei Paleologu?