Să zicem că întâlnești o veche cunoștință pe care nu ai văzut-o de vreo 10-12 ani, iar ea te întreabă, între altele, ce-ai mai făcut în atâta amar de vreme. În mod obișnuit, dacă nu ai aparține unui anume club de vin, i-ai răspunde ușor clișeatic, de niște job-uri, călătorii, mutări și mici evenimente de familie inevitabile care ți s-au întâmplat în ăst timp. Așa însă, fiind parte organică a CDViN, va trebui să-i dai un răspuns cam lung, pe câteva zeci de pagini, care nici ele nu pot cuprinde totul. Pentru simplul motiv că ai uitat tot ceea ce nu ai avut vreme să consemnezi în tot acest timp de când există Asociația Vestik și Clubul Degustătorilor de Vin Neautorizați, cu ale lor site-uri vestik.ro și cdvin.ro și cu al lor blog Pivnicer.
De curând, vânătorul de vinuri Herbert Szasz a devenit cel mai activ promotor din toată istoria CDViN, detronându-l pe Boris Ionescu, reprezentantuil inoxidabil al Cramei Oprișor. Ultima prezență a amicului clujean nu putea fi eveniment, ci doar o legală băută cu opt vinuri de lume veche și nouă.
Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spectrul pandemiei, nu pierise încă bucuria vremurilor bune. După nenumărate valuri și angoase, dacă noi nu am putut pleca către prietenii din Moldova, au avut grijă ei să ajungă în dormitorul bunicii câteva sticle cu noile vinuri de Cotnari.
Au trecut zece ani de când îl cunosc pe Manu Reolon și vreo cinci de când ne-am întâlnit pe dealurile Măderatului, pe când se pregătea să ia în grijă acolo zidirea unei vinării de cinci stele. Se pare că acest deceniu, cu cele două cincinale ale sale, lui Manu i-a fost suficient pentru construirea unora dintre cele mai frumoase crame ale României, dar și a uneia dintre cele mai frumoase prietenii din lumea vinului românesc.
Din 31 iulie până în 10 august 2021, am străbătut cinci țări de-a lungul a 3.500 de kilometri, am vizitat trei crame, o stațiune balneară, 15 restaurante și am făcut baie în două mări. Poate că o fi având și un tainic scop spiritual excursia noastră hedonistă, în paisprezece, de-a lungul mai multor state europene. Traversăm spațiul maghiar, pe cel austriac, germanic, apoi pe cel latin, până la una dintre capitalele spirituale ale Italiei, Assisi, și continuăm spre Toscana, de la Maremma, la Marea Tireniană, până la Siena, Firenze și Lucca, pentru ca apoi să o luăm îndărăt, prin spațiul slav, iugoslav, sloven și croat, până la Rijeka, mare port la Marea Adriatică.
Prietenul Adrian Pașca înfruntă pandemia în dormitorul bunicii oferindu-ne cinci vinuri de la două crame de top. Cum toamna și veștile triste parcă au venit prea devreme, am încercat să le alungăm cu câte un Sauvignon Blanc, cu câte un spumant, cu câte un Botrosecco...
După 30 de ani, amicul nostru de presă și studenție Laci Moldovan vine în țară tocmai din Texas. Ne întâlnim în cel mai potrivit loc cu putință, dormitorul bunicii, un fel de redacție de vinuri în care continuăm de vreo 12 ani, în felul nostru, tradiția revistei de altădată Forum studențesc.
La ultima degustare cu vinurile Avincis, desfășurată în bula temporală fragilă numită scenariu verde, ne-am simțit minunat, ca în vremurile bune. Am avut parte de vinuri care nu au stat mult în pahar și de un promotor competent, care ne-a depănat povestea cramei, a descris inspirat licorile și a ținut în priză un anturaj entuziast.
Prima degustare din 2021 a fost una cu totul și cu totul specială, câtă vreme promotorul vinurilor s-a aflat și nu s-a aflat în dormitorul bunicii. L-am urmărit însă captivați pe ecranul unei tablete, în vreme ce savuram patru licori de top franțuzești, numai bune de alungat anumite tristeți de ianuarie.