Afişez elemetele după tag: Avincis

Patruzeci de oameni s-au înghesuit în cele două odăi ale bunicii pentru a se bucura de noile vinuri de la Avincis şi de prezenţa unuia dintre cele mai frumoase cupluri din lumea oenologică românească, Ghislain Moritz - Angela Prado. Cei doi au venit însoţiţi de cinci vinuri, între care şi doi Domni, de Rouă, în Alb şi Roşu, 2013, de un Cuvée 2012, pe numele său Petit, de un elegant Rosé 2013 şi de un Merlot 2011 plin de personalitate.

Călătoriile noastre sunt în felul lor epopeice. Desigur, isprăvile, vitejiile ţin mai degrabă de shooting, de şedinţele foto, de felul în care răzbim furtunile din paharul cu vin, de euforia povestirii.
În al patrulea an de când frecventăm Ziua Bunicii Maria Ştirbey, unele fapte se repetă identic, altele sunt asemănătoare, însă ineditul continuă să apară.

Complexul Muzeal Arad găzduiește, până în 18 mai 2014, în sala „Ovidiu Maitec” a Muzeului de Art, o expoziție de artă contemporană a unui artist din noua generație de plasticieni preocupați de o zonă neoconstructivistă, cu accente abstracte.

În avanpremieră la degustarea din mai, câteva noutăţi de la Crama Avincis au ajuns în dormitorul bunicii. Înainte să deschid sticlele, m-am jucat un pic cu ele, pe rouă, într-o şedinţă foto care a avut loc în curtea casei cu brazi, căţel ursuz şi motan cu melon. Printre mărgăritare şi pitici de grădină, la rădăcina viei şi a arborilor ori în mica jardinieră de la fereastră, buteliile cu etichete artistice arată cu atât mai bine. După un număr de clicuri, am luat tirbuşonul şi am îndrăznit să degust vinurile. Iată ce a ieşit.

După Titi, Paula, una dintre cele mai fidele membre CDViN, a dorit să-şi sărbătorească ziua de naştere în club. Chiar dacă am ajuns să scriu despre asta abia acum, a fost un prilej de bucurie pentru toţi; o dată, fiindcă Paula are o familie frumoasă şi numeroasă cu care ne-a făcut plăcere să relaţionăm; apoi, fiindcă Paula, asemenea lui Titi, e o degustătoare suficient de experimentată încât să-şi aleagă singură vinurile aniversare.

Fiecare acţiune a Clubului Vestik îşi are povestea ei, scrisă ori încă nescrisă. Câteva dintre ultimele evenimente oenogastronomice de ţinută, organizate de neautorizaţii care suntem, s-au întâmplat în zilele din urmă, însă poveştile nu au apucat să se scrie. Am ţinut vreo două zile de naştere în dormitorul bunicii, am participat la un festin într-o zonă rezidenţială din Timişoara, dar am făcut şi un voiaj la Ferendia, pentru a uda via şi pentru un flashtasting cu vin de Drăgăşani în compania omului nostru din Panama şi a lui uica Tranda. Acum a venit vremea să povestesc, pe rând, totul.

Într-o seară de vineri, dormitorul bunicii s-a umplut de scriitori, ziarişti şi artişti plastici, de oameni de cultură de tot felul, ba şi de copii cu ochii la autografele de pe pereţi. Pricina, pretextul nu a fost altul decât acela al unei întâlniri între mai vechi sau mai noi prieteni, în jurul unui pahar de vin şi al unei anume nostalgii culturale. De data aceasta, timişorenii au fost mai numeroşi decât arădenii, iar neiniţiaţii în ale vinului mai mulţi decât connaiseurii neautorizaţi, dar cui să-i mai pese de asemenea amănunte...

Ultimul eveniment marca Vestik are legătură cu ciocolata de top şi cu câteva vinuri memorabile. Dormitorul bunicii i-a avut drept oaspeţi totodată pe primarul Aradului şi pe un simpatic personaj cu coadă, care nu a apucat să facă cunoştinţă cu cel care a inspirat emblema Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizaţi.

Nu a apucat să treacă 2013 şi, uite, îmi dau seama că am mai găsit de cuviinţă să organizăm o degustare. De data aceasta, nu în dormitorul bunicii, ci în deplasare, la un cunoscut restaurant arădean. Dacă locul a fost diferit, publicul nu a fost tocmai străin, dat fiind că o bună parte din invitaţii la eveniment au legătură cu Vestik şi CDViN.

Cam în ajun de Moş Nicolae, Drăgăşanii, o regiune cu oameni şi vinuri atât de dragi nouă, s-au aflat în vizită la Vestik Club. După ce noi am tot dat, în doi, în trei, în paişpe ori şaişpe, pe la Vila Dobruşa şi Crama Avincis, amfitrionii noştri ne-au întors vizita şi au adus cu ei câteva vinuri minunate şi un proiect care are menirea să ne amintească, dacă om fi uitat cumva, că suntem români. O fi şi un dar de Moş Nicolae, dat fiind că am fost relativ cuminţi, ne-am făcut temele şi am promovat cum am ştiut mai bine vinul românesc.