Afişez elemetele după tag: Bucuresti

Ediția de toamnă a Festivalului Ro-Wine a avut gust de prăjitură siciliană, parfum de Fetească Albă transilvană și arome de Semillon de pe poale andine. Și mulțimea înlănțuită de degustători de la Fratelli Studios a fost atât de densă, de pasională, încât nu aveai unde să arunci un ac, ca să nu spun un strop de vin.

Drumurile noastre duc tot mai des la București, o capitală care devine din ce în ce mai atractivă nu numai pentru străini, ci și pentru români, fie ei și de la nord de Carpați. Pentru niște entuziaști oenofili ca noi, ea este cu atât mai atractivă cu cât ne așteaptă, an de an, cu un superlativ: Festivalul RO-Wine.

Ultima ieşire în lume, în lumea vinului adică, a vesticilor şi implicit a membrilor CDViN s-a petrecut la Ceptura, la viile şi la Crama SERVE. Povestea ei a fost spusă pe blogul Pivnicer. Poate că ea nu ar fi completă însă dacă nu am adăuga şi episodul numit Bucureşti, Centrul Vechi, petrecut pe parcursul unei după-amieze şi seri de toamnă pe cale să vină, în aşteptarea trenului de întoarcere acasă. Din cauza lui, a lustragiului din gară, a pisicii din vitrină, a clovnului cu baloane, a femeii-statuie, a câinilor rasaţi şi vagabonzi, a firmei-patinatoare, a Atelierului Mecanic, a Hanului lui Manuc, a saxofonistului de la Brown Pub, a oamenilor-pancartă, a artiştilor stradali, a ruinelor şi a vinului băut la Caru' cu Bere, mi s-a întâmplat ceva straniu: m-am îndrăgostit de Bucureşti.