Afişez elemetele după tag: Cramposie

Vechiul nostru amic Laurențiu Teleabă, vrednic promotor al mărcii Avincis, a susținut o nouă degustare în dormitorul bunicii. Cei mai entuziaști membri ai clubului s-au bucurat să încerce șase vinuri emblematice.

După 13 ani, soții Valeriu și Irinel Stoica, doi dintre cei mai mari prieteni ai clubului, au fost prezenți din nou împreună în odăile bunicii. Am marcat o premieră oenologică: prezentarea vinului Alutus Primus 2022 și am trăit fiorurile poeziei eminesciene, recitate de un ilustru podgorean al Drăgășanilor.

Odăile bunicii s-au transformat, pentru a treia oară, în amfiteatru,  iar degustătorii neautorizați au devenit, pentru o seară, cursanți. Meritul pentru această metamorfoză îl are unul dintre marii prieteni ai clubului, care, preț de câteva ore, a recitat poezii, a prezentat cărți  și  susținut o captivantă pledoarie pentru vin.

Poate știți, poate nu știți, dar eu am devenit colecționar. De aproape un sfert de veac, de pe când am învățat să îmblânzesc un computer, colecționez fișiere păstrate în foldere. Adică pagini și fotografii și filme puse în sertare digitale. Am milioane de fotografii de pe la ziarele la care am lucrat, de pe la cramele pe care le-am vizitat, sute de mii de melodii în fișier mp3, de pe napster-urile, kazaa-urile, audiogalaxy-urile pe care le-am încercat în anii ‘90 și 2000. Și mai am mii de filme, strânse în 25 de ani, cu mijloacele pe care numai un împătimit le are la dispoziție, dar și mii de filmulețe proprii înregistrate în decursul călătoriilor jurnalistice ori oenofile, precum și mii de texte încropite de-a lungul anilor.

Am aflat zilele trecute că, între atâtea alte destinaţii posibile, un club de vin este bun şi pentru a-ţi sărbători ziua de naştere. M-am trezit cu un tort cât toate zilele, pe care puteam naviga dulce pe marele ocean al internetului. Mă simt norocos, mă simt Lucky când mă gândesc la toate acestea, chiar dacă oamenilor serioşi de pe întreg cuprinsul ţării şi al lumii li se pare nedemn să scrii pe un blog în numele unui motan maidanez, şi mai mult decât atât, să-ţi faci vinotecă şi asociaţie de degustători neautorizaţi, ba şi un club de vin care să aibă ca imagine reprezentativă o mâţă alb-negru ce se zgâieşte la camerele reporterilor cu un anume şarm de fotomodel. Ca să nu mai spun de pomenitul eveniment, când fiinţele cele mai apropiate mie s-au gândit să-mi pregătească un tort cu chipul aceluiaşi motan pe el.

Nouă vinuri româneşti au călătorit recent, alături de patru vestici, până la Caransebeş, pentru a fi prezentate în lumea bună a managerilor de multinaţionale prezenţi la inaugurarea unei noi hale de producţie AWS. E drept, ne-am fi dorit ca vinurile să fie chiar mai numeroase, însă CDViN şi Asociaţia Vestik, oricât s-ar strădui, nu pot promova vinul românesc mai mult decât producătorii înşişi şi-o doresc. Cât despre aceia care chiar o fac, adică despre prietenii noştri de meserie oameni de vin, ne-am străduit să fim pe măsura profesionalismului lor.