Un căutător de comori nu trebuie să fie neapărat unul care poartă detectoare de metal pe coclaurile planetei, nici cine știe ce scufundător după epavele din Caraibe. Și nici vreun miliardar de carton care cumpără conace pentru a le demola în căutarea aurului ascuns în ziduri. Ci mai degrabă poate fi un scoborâtor în propria vinotecă, în căutarea vinurilor de altădată, pentru a le împărtăși cu adevărații prieteni.
Dacă dai căutare după cuvântul cheie „bauer” pe cele două site-uri ale clubului, dar și pe blogul Pivnicer, care conțin aproape o mie de articole publicate din 2009 încoace, vei găsi 83 de rezultate, având în total 153.500 de vizualizări. Ele reprezintă tot atâtea scrieri dedicate oenologului cramelor Prince Știrbey și Bauer, dar și vinurilor sale, de-a lungul ultimilor nouă ani de activitate oenofilă a membrilor fondatori ai CDViN. Lor li se adaugă acum cronica unui eveniment special, petrecut în dormitorul bunicii, care a avut legătură cu șase vinuri purtând semnătura unuia dintre cei mai buni vinificatori din țară, dar și cu specialitățile gătite de o expertă thailandeză.
Cea mai recentă degustare a fost una pentru cei cu adevărat împătimiți în ale vinului. Am căutat și am găsit prin cotloanele vinotecii patru vinuri magnifice, la magnum și dublu magnum, de care ne-am bucurat în 18 suflete de degustători neautorizați.
Înainte să plecăm în ultima noastră călătorie oenofilă am avut grijă să săvârșim o sedință foto cu Lucky Motanul în curtea casei arădene. Peste tricourile purtând însemnele celui mai cunoscut pisoi din lumea vinului românesc ne-am pus chintușurile sudtiroleze pe care le-am cumpărat cândva dintr-un butic de la Merano, în mica Austrie a Italiei. Și-am luat-o apoi către Drăgășani și București, două dintre destinațiile noastre preferate din ultima vreme. La Știrbey ne aștepta o sărbătoare a cramei ușor decalată din pricini de calendar, în capitală aveam să degustăm plăcerile celui mai nou festival de vin. Pe drum, am fotografiat tot felul de păsări, chiar și pe cele de fier, și ne-am bucurat de briza tulbure a Dunării. La urmă am poposit la kilometrul zero al vinului vâlcean și ne-am cazat într-un neverosimil spa oltenesc.
Soții Bauer nu mai au nevoie de nici o prezentare. Cuplul de aur de la Prince Știrbey și Crama Bauer, el – oenolog de top, ea – îndrăgit PR și om-orchestră, a mai susținut o reprezentație cu casa închisă în Vestik Club. Locurile au fost adjudecate în cinci minute, 43 de oameni au ocupat odăile bunicii și s-au bucurat de lansarea Orange-ului marca Oliver. Restul e amintire senzorială, fotografie, cronică de pahar.
Prince Știrbey se întoarce în dormitorul bunicii cu o degustare de excepție. Șase vinuri de colecție, adică tot atâtea comori ale acestei crame princiare, au fost prezentate unui anturaj numeros de prietenii Raluca și Oliver Bauer. De platouri s-a îngrijit Tina, de muzică Andrei, de clipă – noi toți. Cu ajutorul acestor ingrediente esențiale, ultima seară de joi a devenit una memorabilă.
Unul dintre sponsorii expoziției PODGORIA ARTELOR, pe care o vom organiza marți, 8 septembrie, în Arad, este Crama BAUER. , proprietate a lui Oliver și Raluca Bauer.
Crama Bauer va oferi spre degustare Sauvignon Blanc 2014, Rose 2014 și Merlot 2013.
Hebe dormea liniștită pe domeniul său de travertin și iarbă, înconjurată de afecțiune și candoare umană. Suki alerga înnebunită după Ghislain, dând dovadă de o dragoste sans frontières. Copacul dintre viile Dobrușei străjuia lumea și Oltul, reper pentru călătorii de pretutindeni care caută o cramă în formă de navă întoarsă numită Avincis. Între ei, între voiajorii vinului, ne număram și noi, vesticii, porniți într-o nouă aventură pe dealurile Drăgășanilor.
Mai mulți membri ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați au remarcat, de-a lungul ultimilor trei ani, că, odată ce au trecut pragul dormitorului bunicii, timpul curge altfel și că nu mai sunt atât de convinși că dincolo de ușa de la intrare se află familiarul Arad. Sentimentul probabil i-a marcat, și mai acut, pe majoritatea celor prezenți la evenimentul de vineri, 7 mai, când am încercat senzații demne de cele ale unor călători într-o Mașină a Timpului. Și asta, credeți-ne pe cuvânt, nu a avut legătură cu numărul paharelor de vin degustate. Să detaliem...
Unele sărbători pot să ţină trei zile şi trei nopţi, fără ca sărbătoritul să prindă de ştire, fără să fie prevenit de asta. Aşa s-a întâmplat la sfârşitul lui iulie, de ziua lui Oliver. Cum care Oliver? A lui Oliver Bauer Punct, oenologul de top de la Ştirbey şi de la crama omonimă, de la crama lui însuşi, prietenul nostru, soţul Ralucăi, creator de Crâmpoşii sublime, liniştite şi neliniştite, seci sau demidulci, însă neapărat acide.