După aproape trei ani de restriști, de război și pandemie, Casa de Vinuri Cotnari revine în odăile lui Nagymama cu o degustare memorabilă, care a cuprins nu mai puțin de șapte vinuri, mai tinere sau mai de colecție.
Acuși se fac doi ani de când am călătorit ultima oară la Cotnari. Lumea nu era încă îngrozită de spectrul pandemiei, nu pierise încă bucuria vremurilor bune. După nenumărate valuri și angoase, dacă noi nu am putut pleca către prietenii din Moldova, au avut grijă ei să ajungă în dormitorul bunicii câteva sticle cu noile vinuri de Cotnari.
După evenimentul de anul trecut, a doua ediție a minifestivalului de rosé și clătite organizat de CDViN a dat lunii august un plus de răcoare, un plus de savoare. Ne-am mutat în odăile bunicii și am degustat, fără urmă de remușcare, decadent, precum mic-burghezii interbelici și marii hedoniști de altădată, nu mai puțin de șapte etichete de rosé și șase feluri de clătite, plus nenumărate caserole de căpșuni.
Încă era o seară frumoasă de noiembrie, poate ultima din lunga toamnă însorită. Missy stătea în fereastra clubului, imediat sub emblema cu Lucky Motanul în chip de somelier. Dintr-odată odăile bunicii se umplură de degustători de vin și de iubitori de paste neautorizați, veniți pentru un festin despre care vor vorbi mult timp de acum încolo.
HalloWine Party, un proiect original al CDViN care, iată, a început să facă clone prin România, a ajuns la a cincea ediție în dormitorul bunicii. Cum evenimentul a coincis cu o zi de naștere, se poate spune că în prima sâmbătă din noiembrie am consemnat în club o sărbătoare de groază.
Un pahar negru ascunde în sine ceva metafizic. Opacitatea lui confiscă lumina, culorile, tot ceea ce percepem cu ajutorul ochilor și tot ceea ce identificăm cu ajutorul celui mai important dintre simțuri. De aceea o degustare de vin în pahare negre reprezintă o provocare maximă pentru împătimit, cimilitura al cărei tâlc se dezvăluie greu ori deloc, un exercițiu de umilință la care numai cei curajoși sunt în stare să se supună.
În prima sâmbătă a lunii august am organizat un minifestival de clătite și rosé în curtea bunicii. Șapte etichete de vin de la șase crame și cinci, ba chiar șase feluri de clătite gătite de Pivniceră au putut fi degustate și înfulecate sub vișinul curții, în compania cățelușei Pinot și a pisicuței Missy.
O zi de naștere sărbătorită cu sushi și degustare de vin, în compania celor mai faini prieteni. Nu s-a nimerit încă artistul care să transforme această scenă în stampă, dar cuvintele și fotografiile pot încerca să developeze amintirea, s-o dea mai departe.
De la o vreme, degustările în Vestik Club sunt ca-n povești, ele țin trei zile și trei nopți. În ultimul weekend, de vineri până duminică, ne-am bucurat de o seară de magnumuri, de ziua de naștere a unui bun prieten și de o sărbătoare cu șuncă de prin părțile noastre și cu multe vinuri din lumea-ntreagă.
Niculina, de felul ei vajnică bunică, a ținut să dea, în dormitorullui Nagymama, un party prilejuit de recenta ei pensionare. Evenimentul s-a dovedit unic în felul său, grație anturajului alcătuit din mai mari sau mai mici degustători neautorizați, din dascăli, rude și prieteni, grație bucatelor senzaționale pregătite de chef Ja și grație vinurilor românești care le-au acompaniat.