La ultimul eveniment petrecut în odăile bunicii, Herbert Szasz ne-a pregătit niște vinuri super-super-premium purtând pe etichetă prestigioasa marcă chiliană Casa Silva. Prietenii din ce în ce mai mulți ai clubului, care nu se tem de prețuri și nici de experiențe oenofile la maximum, au putut degusta vinuri de peste 100 de euro sticla, la cel mai bun preț disponibil în România.
După încă o etapă de închidere pandemică lungă precum un veac de singurătate, Adrian Pașca se întoarce în Vestik Club cu șapte vinuri extraordinare. Ne-am delectat cu licori Antinori produse în Italia, România și Chile, cu o seară înainte de relaxarea de mai promisă și instituită de autorități.
După o prea îndelungată așteptare, dormitorul și curtea bunicii s-au umplut din nou de prieteni și de vinuri de pretutindeni. Chiar dacă distanțarea socială s-a măsurat în metri, cea afectivă nu a existat în nici un fel. Cât despre vinuri, bunul amic Herbert ne-a plimbat pe mai multe continente, prin mai multe crame și filosofii de vinificație, desființând cu un simplu zâmbet și cu multe licori sofisticate coșmarul ultimelor trei luni.
De câte ori vine în club, Herbert umple cele două odăi ale bunicii cu degustători entuziaști și absolut neautorizați. Șarmul său personal adaugă vinurilor un condiment aparte. Ultima oară ne-am delectat cu Malbec și Carménère, cu Shiraz ori Cabernet Sauvignon, mai ales de dincolo de Ocean.
Opt vinuri din cinci țări ale lumii, alături de câteva preparate după rețete internaționale, au putut fi savurate de-a lungul ultimului eveniment organizat în dormitorul bunicii. A fost o noapte liniștită și tandră, cum vor fi fost de fapt și nopțile Aradului în club, care au urmat celor unsprezece Zile ale Aradului, o sărbătoare a noastră, alternativă, ca refugiu la zgomotele exterioare.
Herbert ne-a fermecat iarăși în dormitorul bunicii, prin prestația sa, dar mai ales prin ceea ce ne-a servit în pahare. A făcut-o în cadrul unei premiere cu vinuri din vii a căror vârstă depășește o sută de ani. Și cum asta se întâmplă în CDViN în cel mai bun caz o dată pe an, deși cuvintele sunt de prisos, ele trebuie totuși să spună, mai jos, povestea a ceea ce este doar de savurat, nu și de povestit.
Cu câteva luni în urmă, când proiectam această degustare împreună cu unul dintre prietenii noștri clujeni, negociantul de vinuri Herbert Szasz, ne-a venit greu să credem că evenimentul s-ar putea petrece prea curând. Spuneți și voi: ce șanse erau ca un francez reprezentant al unei crame din Chile să aterizeze intempestiv în România, pentru întâia oară, iar apoi să vină ață în clubul nostru arădean de degustători absolut neautorizați, pentru a ne prezenta niște vinuri surprinzătoare, într-o degustare al cărei postgust ne dă, încă, târcoale, la o săptămână după eveniment?