Afişez elemetele după tag: hallowine

Din 2013 încoace, celebrăm în club una dintre cele mai populare sărbători mondiale. Doar că, pentru membrii CDViN, Halloween a devenit în mod firesc HalloWine, vinul fiind servit, cu acest prilej, în scrâșnetul dinților de vampir, printre chicoteli de vrăjitoare și zâmbete de elf.

O petrecere cu Herbert care se întâmplă o dată cu evenimentul de HalloWine poate fi numită, fără îndoială, o degustare la puterea a doua. Prin calitatea vinurilor, a costumelor, a anturajului și a prezentatorului. Cam asta am făcut în ultimul weekend: am cuplat un show cu un showman și ne-a ieșit de minune!

De opt ani încoace, cu ajutorul prietenilor talentați din club, am reușit să transformăm Halloween-ul în HalloWine. Sărbătoarea de la sfârșitul lunii octombrie a fost iarăși - a câta oară? - un eveniment sold out, iar măștile și costumele au fost premiate cu ajutorul clubului și al unui sponsor de top.

O vrăjitoare din Extremul Orient, o mireasă cu barbă, mai mulți clauni și un Leprechaun au făcut spectacol în dormitorul bunicii în cadrul uneia dintre cele mai reușite sărbători de HalloWine de până acum. La party au contribuit esențial vinurile purtând marca MaxiMarc, Tormaresca, Histria și Viile Metamorfosis.

HalloWine Party, un proiect original al CDViN care, iată, a început să facă clone prin România, a ajuns la a cincea ediție în dormitorul bunicii. Cum evenimentul a coincis cu o zi de naștere, se poate spune că în prima sâmbătă din noiembrie am consemnat în club o sărbătoare de groază.

Un HalloWine de pomină s-a petrecut în dormitorul bunicii în ultima duminică de octombrie. Familia CDViN s-a reunit în douăzeci și ceva de membri și în tot atâtea costume haioase, în jurul unui dovleac înspăimântător prelucrat de artistul clubului. Un tort cu vrăjitoare și avertisment legal a desăvârșit acest eveniment de groază.

Atât de reușită a fost prima ediție a HalloWine, pe care am organizat-o anul trecut, încât în toamna asta am stat puțin pe gânduri dacă e cazul să ne punem din nou măștile. Pentru că, nu-i așa, e redundant și, pe alocuri, poate deveni chiar plictisitor să încerci să repeți un lucru care a ieșit aproape perfect.