Ne despărțim de anul oenologic 2025 cu un ultim eveniment oficiat de Vânătorul de Vinuri Herbert Sza...
A patra degustare cu vinurile Cramei Corcova a fost oficiată de unul dintre proprietari, prezent pen...
Am marcat o dublă sărbătoare în odăile clubului, în seara cu vrăjitoare știrbe, cu dovleci luminător...
Între două tururi de alegeri prezidențiale, Herbert ne răsfață în mai cu vinuri din Italia, Argentina și Franța. Cum suntem cu toții neliniștiți ca un prosecco exuberant și deloc primitivi precum unii care și-au pierdut direcția, am lăsat fantasía să ne cuprindă la modul poético, în speranța că oamenii, ca și vinurile, trebuie aleși pentru ceea ce au mai gran în ei.
Un pahar negru ascunde în sine ceva metafizic. Opacitatea lui confiscă lumina, culorile, tot ceea ce percepem cu ajutorul ochilor și tot ceea ce identificăm cu ajutorul celui mai important dintre simțuri. De aceea o degustare de vin în pahare negre reprezintă o provocare maximă pentru împătimit, cimilitura al cărei tâlc se dezvăluie greu ori deloc, un exercițiu de umilință la care numai cei curajoși sunt în stare să se supună.
Cu ajutorul a trei prieteni din Peninsulă, am transformat din nou dormitorul bunicii într-o Mică Italie. Șase vinuri și câteva zeci de bunătăți numite burrata, ricotta, grana padano, salame napolitano, olio di oliva, prosciutto crudo, baba’ al rum, limoncello au făcut deliciul unei seri unice, de care s-au bucurat cei mai inspirați membri CDViN.
Căsuța lui Nagymama, pe care mulți o cunosc și sub numele de CDViN, s-a umplut recent de felurite bunătăți italiene. Peste savuroasele vinuri românești au șezut preț de câteva ore tot felul de salumi, formaggi, tagliatelle, pappardelle, olive, peperoncini, pecorino, mozzarella, gorgonzola, limoncello și așa mai departe. Totul a fost din vina noilor noștri prieteni de la firma Santamelia, de felul lor din Puglia, respectiv din Piemonte, care i-au tentat și entuziasmat, cu sute de produse de top din Peninsulă, pe cei care au umplut clubul.
Mă întorc în gând, acum că stau la gura sobei, într-o zi de mai a anului 2024, în capătul vestic la Germaniei. Toate sunt la locul lor în această dragă, neștearsă amintire a ultimei noastre călătorii europene. Orașul Alsdorf cu bisericile sale cu turle țuguiate, casa nepotului Mircea de pe o stradă liniștită a urbei, fetița Sofia care și-a pus ghiozdanul în cui, ciocănitorile și pisicile și sticleții și broaștele curții și peștii colorați ai bălții.
Avem 515 vizitatori și nici un membru online