Vineri 24 Ianuarie 2025

De nouă ori Davino!

Davino recidivează cu o degustare de excepție în odăile bunicii. Cristian Casapu, coproprietar și ac...

O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...

Alegerea noastră: o degustare de vinuri din Burgundia

Spune-mi pe cine și ce alegi, ca să-ți spun cine ești… În ajunul primului tur al scrutinului prezide...

  • De nouă ori Davino!

  • O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

  • Alegerea noastră: o degustare de vinuri din Burgundia

Vineri, 15 Februarie 2013 19:34

Skypetasting cu Charlotte sau cum să desfiinţezi o distanţă de sute de kilometri cu un simplu gest

Scris de
Evaluaţi acest articol
(11 voturi)

Mai ştiţi pe unii în stare să se adune din două oraşe ale ţării, într-o pivniţă amenajată din pură pasiune, de dragul unui vin care a călătorit sute de kilometri şi care tocmai se lansează la capătul celălalt al României? Noi suntem suficient de trăzniţi ca să facem asta şi în ultima vreme am putut observa că, dacă ne dorim cu tărie un lucru, cineva are grijă să ni-l trimită în dar.

Zilele trecute am avut bucuria să trăim un nou eveniment având în atenţie vinurile uneia dintre cramele noastre favorite, SERVE. Împătimiţii adevăraţi ai vinului ştiu fără îndoială că vesticii au găzduit în anii trecuţi două minunate verticale cu cuvee-urile ce poartă numele a doi dintre copiii regretatului conte Guy Tyrel de Poix, Charlotte şi Amaury. Au fost adevărate evenimente oenologice, petrecute mai întâi la Arad, nu la Bucureşti! Relaţia noastră de iubire cu Cuvée Charlotte s-a consumat însă şi mai devreme, în sala de degustare de la Ceptura, acolo unde am participat la o senzaţională degustare eyes wide shut. Ba am găsit de cuviinţă să botezăm şi un ciobănesc de Bucovina cu numele cuvée-ului nostru preferat, însoţind mereu cu gândul acest vin, urmărindu-i an de an evoluţia, temperamentul, dimensiunuile...
În urmă cu mai multe zile am primit o invitaţie la lansarea lui 2010, programată în Capitală, într-un Espace Minoux. Cum nu o puteam onora, după o scurtă corespondenţă cu echipa SERVE, am avut bucuria să constatăm că dacă nu ne reuşim să ne ducem noi la Cuvée Charlotte, vine Cuvée Charlotte la Arad. Pentru aceasta datorăm sărutări de mâini doamnei Mihaela Tyrel de Poix, cea care a facilitat atât întâlnirea noastră simultană cu unul vinurile preferate în cadrul unui eveniment paralel lansării de la Bucureşti, cât şi materializarea năstruşnicei idei a mezinului Vestik de a organiza în premieră un Skypetasting. În acest fel, am putut fi alături de cei mai importanţi oameni din lumea vinului şi a gastronomiei, desfiinţând enervanta distanţă care ne separă de capitală.
Pentru aceasta, am convocat de la Timişoara pe cunoscuţii şi globetrotterii vestici Dan şi Mihai, unul jurnalist de o viaţă la trecutele, viitoarele şi efemerele gazete ale provinciei, celălalt un tânăr manager de multinaţională aflat între două drumuri la Praga şi Sao Paolo. Cum Silviu, vesticul veterinar, era absent motivat din cauza unei operaţii de iguană sau orice alt suflet de animal rănit, l-am cooptat în echipa de degustare pe Alex, şi el inginer şi manager multinaţional, venit tot de la Timişoara din pură plăcere oenofilă.
Înainte să destupăm sticlele, am făcut mai multe probe tehnice în compania IT-istului SERVE, a familiarului domn Săvulescu, a Roxanei şi a oenologului Aurel Rotărescu, creatorul vinului. Cu acesta din urmă am vorbit despre noul cuvée şi despre vechile baricuri, dar şi despre vinurile mele preferate de la SERVE, pe al căror succes sunt gata să pariez la bursa clandestină a inspiraţiei. În plus, cu nişte ore în urmă, m-am familiarizat un picuţ cu sediul SERVE graţie Skype-ului şi iPhone-ului cu ale cărei taste senzitive Dan Săvulescu se juca destul de precar, în timp ce ne plimba prin miezul întâmplării bucureştene.
Când am deschis vinul, pivniţa arădeană s-a umplut de odori familiare şi am ştiut îndată că avem de-a face cu un Cuvée Charlotte autentic. Pivnicera spune că 2010 i se pare mai apropiat ca şi caracter de 2007, etalonul nostru valoric. Eu găsesc că se trage însă din 2008 şi că îmi lipseşte un pic Cabernet Sauvignon-ul, dispărut din ultimele două ediţii ale acestui cuvée... Asta a fost însă atât decizia oenologului, cât mai ales a celui care a manageriat ploile şi ninsorile, soarele şi adierile în Dealu Mare. Găsesc foarte potrivită caracterizarea domnului Rotărescu la adresa acestei creaţii: e mai fină, mai suavă, mai rasată, îmi place! Şi vă rog să mă credeţi, putea să plouă şi cu meteoriţi afară, nimic nu m-ar fi scos din vinotecă o dată ce l-am deschis. Întâmplarea a fost cu atât mai plăcută cu cât am putut împărtăşi păreri şi zâmbete cu toţi cei care alcătuiesc complexa şi contrastanta, dar foarte dinamica lume a vinului românesc. Somelieri, oenologi, patroni, fotografi, bloggeri, jurnalişti, PR-işti, directori de vânzări, connaisseurs de ocazie, entuziaşti de tot felul, urmaşi mai apropiaţi ori mai îndepărtaţi ai lui Păstorel Teodoreanu, profesionişti veritabili şi pasionaţi de cursă lungă. Eram parcă la cinematograf şi aproape că puteam atinge personajele de pe foarte micul ecran deschis în colţul marelui laptop. M-am bucurat să-i revăd, alături de echipa SERVE, pe Sergiu Nedelea, pe Vali Ceafalău, pe Big Radu, pe Cătălin Păduraru, pe Răzvan Voiculescu, pe George Mitea şi Alin Ioniţă, pe Horia Hasnaş, Dan Micuda şi Mihai Oprea. Un dirijor discret dădea ritmul întâlnirii bucureştene, din care răzbătea o mondenitate caldă, entuziastă, pricinuită de un vin anume şi de ideea că acesta poate exercita aceeaşi fascinaţie precum o operă de artă, o carte, un star. Un film  se derula în faţa ochilor mei şi toată lumea care conta încăpea pe ecranul minuscul al acestei transmisii live la care asistam, şase sute de kilometri mai la vest, învăluiţi în buchetul rafinat al lui Cuvée Charlotte 2010.
Când totul s-a terminat, când cineva a apăsat pe end şi disconnect iar în pahar nu mai rămăsese decât picătura aceea esenţială care încă mai umplea mica încăpere de la subsol de întreaga aromă a vinului care a fost, ne-am dat seama că tocmai consumasem câteva dintre cele mai plăcute clipe ale anului. Şi atunci ne poate condamna cineva dacă afirmăm că suntem oricând dornici să repetăm experienţa?

 

Citit 4578 ori Ultima modificare Vineri, 29 Martie 2013 16:16
Publicitate

Pivnicer

Cronica aceasta se scrie la cinci ani de la întâmplarea din Gyula, la 17 ani de la cea din Florența, din nevoia cuvintelor de a da reprezentare unor amintiri intense, unor sensuri care așteptau să fie deslușite. Călătorim așadar într-o zi de august și poate că numai aparent o facem către un orășel maghiar de graniță.

Caută

Publicitate