Au fost reprezentate aproape toate aripile din sânul Vestik: aripa noastră, aripa maghiară, aripa IT, aripa multinaţională, aripa tânără şi nou-venită în club. Iar vinurile au fost şase la număr, provenind din trei terroir-uri diferite: Mehedinţi, Dealu Mare, Târnava Mică, reprezentând Oltenia, Muntenia şi Ardealul în odăile de altădată ale bunicii. Am ales o Fetească Neagră 2011 de la Vinarte, două de la Oprişor, Caloian 2011 şi La Cetate 2010, una de la SERVE, Terra Romana 2010, şi două de la Castel Vinum, Villa Vinèa Premium 2011 şi Villa Vinèa Selection 2011.
Pentru noi toţi, acesta este primul blind dintr-un soi românesc atât de reprezentativ şi ca atare am avut mari aşteptări, căutând etalonul şi superlativul. Nu ştiu dacă această căutare a fost încununată de succes, însă degustarea s-a dovedit extrem de interesantă şi plină de surprize. Mai întâi am ascuns sticlele în dosul unor hârtii mate numerotate şi apoi am lăsat vinul să curgă în pahare. Punctajele au fost extrem de diferite iar discuţiile extrem de aprinse, fiecare încercând să recunoasă tipicitatea de soi şi vinurile anume care au reprezentat cele şase probe din concurs. Să spunem că Oana, o cât se poate de fidelă membră a clubului, a recunoscut vinul de la SERVE şi pe cele purtând marca Villa Vinèa. Ideea e însă că vinurile ni s-au părut a fi în general atât de diferite, din cauza terroir-ului, a tehnologiei vinificării şi din alte cauze poate mai subiective, încât am căutat şi bâjbâit cu toţii după Feteasca Neagră cea mai reprezentativă, majoritatea negăsind-o. În ce mă priveşte, ca un degustător înrăit ce sunt, într-un mod intim, personal, consider că vinul de la SERVE este ceea ce căutam. Totuşi proba 3, Villa Vinèa Premium, pe care am notat-o o idee mai jos, a fost cea care a câştigat blind-ul. De Caloian, Alex, un alt degustător constant şi pasional din anturajul nostru, a spus că nu i se pare a fi Fetească, ci un alt soi, unul internaţional. Mihai, un nou-venit entuziast, a identificat condimentele baricării, vanilia puternică din La Cetate, şi s-a întrebat pe bună dreptate dacă nu e cumva mai potrivit ca buchetul vinului să-l domine pe cel al lemnului, şi nu invers. Cu Andrei, connaisseur şi buveur de cursă lungă, am discutat despre imposibilitatea găsirii unui etalon de soi printre vinurile degustate în acea seară. Foarte mulţi au ales SERVE ca vinul serii, însă acesta nu s-a clasat pe locul 1, fiind întrecut în punctaj de Feteştile de la Villa Vinèa şi de La Cetate. S-a notat interesant, echilibrat, cu medii de 80 şi un pic de puncte, ceea ce arată că a existat un echilibru în preferinţele membrilor clubului, majoritatea vinurilor fiind apropiate ca valoare. Numai Silviu nu a vrut nici în ruptul capului să dea note şi poate că aşa e înţelept uneori să facem cu toţii.
În jurul paharelor cu vin, am interacţionat şi polemizat puternic nu numai pe teme oenologice, ci şi politice, până târziu în noapte. Cum părerile au fost împărţite şi de neclintit, atât în privinţa vinurilor, cât şi a politicienilor, am găsit de cuviinţă că aşa şi trebuie să fie şi că numai viitorul ne poate arăta valoarea unei licori sau a unui om. Acuma, desigur, în cazul oamenilor, ca şi în cazul vinului, totul depinde enorm de viţa din care provine şi de pasiunea celui care o îngrijeşte.
