Cum povestea călătoriei în Mexic încă nu a apucat să se scrie, iar amintirile de la VinCE sunt încă foarte proaspete, am să redau aici cronica ultimului eveniment din clubul Vestik. Soţii Ghislain Moritz şi Angela Prado, oenologul şi PR-ul Casei Avincis şi totodată prietenii noştri buni, au făcut un popas la Arad în drum spre Budapesta, prilej să luăm masa împreună, să povestim despre vin în cuvinte şi accente din mai multe limbi latine şi să coborâm în vinotecă pentru a degusta atmosfera de underground care ne inspiră pe toţi. Către seară, am invitat în club un mare număr de prieteni, pentru a destupa cinci dintre vinurile marca Avincis, prezentate chiar de cei care se îngrijesc cu profesionalism de elaborarea şi promovarea lor.
Aş putea spune că vinurile cu pricina sunt la fel de atrăgătoare ca şi promotorii lor. Am degustat două albe, un rosé şi două roşii, bifând una dintre cele mai agreabile întâmplări care au avut loc vreodată în dormitorul bunicii. Cu o oră înainte, am pus în frapieră Sauvignon Blanc-ul 2011, Cuvée Pétit Sauvignon Blanc 2011 şi Rosé 2011, iar pe raftul barului aşteptau cuminţi, la temperatura camerei, Cabernet Sauvignon-ul 2011 şi Cuvée Andrei 2010. Apoi au fost deschise şi servite pe rând, creând o euforie aparte printre invitaţi. Cea mai fidelă caracterizare a creatorului vinurilor a făcut-o Andrei, connaisseur, prieten şi băutor de cursă lungă din anturajul Vestik: "Ghislain are un mare defect, nu ştie să facă vinuri proaste, spre deosebire de atâţia alţi oenologi de la noi!"
Veţi spune că sunt subiectiv şi că prea obişnuiesc să laud mai toate vinurile care-mi trec prin mână şi prin club. Nu trebuie să uitaţi însă că aceste vinuri şi aceşti producători prezenţi în dormitorul bunicii sunt rezultatul unei selecţii făcute în ani de zile, reprezentând pentru mine un adevărat sistem de valori. Dacă ar fi să exprim într-un cuvânt calitatea vinurilor lui Ghislain Moritz, probabil că nu aş găsi altul mai potrivit decât fineţe. Cele albe, Sauvignon Blanc-uri din varietăţile Pétit Sauvignon şi Gros Sauvignon, sunt înrudite şi totuşi atât de diferite, fiecare cu personalitatea lui, Rosé-ul e soft şi frumos şi se bate mereu în preferinţele noastre cu cel de la SERVE. În seara cu pricina însă, vinul meu preferat a fost tânărul Cabernet Sauvignon 2011, un vin splendid, care îşi afirmă de la început, prin buchet, caracterul de soi. Pariez o mare parte din rezervele mele sentimentale pe evoluţia fantastică a acestui vin, cred că are un mare potenţial de învechire şi mi-am propus să-l urmăresc cu toate simţurile de-a lungul anilor care vin. Şi ca să nu mă entuziasmez în legătură cu el pe încă o pagină de gazetă virtuală, am să închei cu portretul ultimului vin. Pentru mine, deşi e totuşi tânăr şi poartă numele nepotului iubit al proprietarilor, familia Valeriu şi Irinel Stoica, exprimând inefabila bucurie a venirii unui copil pe lume, Cuvée Andrei este deja un clasic. L-am destupat şi promovat în multe prilejuri, între vinuri şi game mult mai vechi şi, chipurile, mai titrate. Asemenea celor care s-au îngrijit de renaşterea moşiei de la Dobruşa, acest vin are caracter de soi şi reprezintă speranţa schimbării în bine a oenologiei româneşti.
A doua zi, Ghislain şi Angela au plecat spre Budapesta. I-am regăsit acolo, în saloanele Corinthia Grand Hotel, servind sute de invitaţi şi participanţi la summit-ul vinului central-european cu vinurile Avincis. I-am auzit vorbind cel puţin patru limbi şi având grijă că nimănui să nu-i lipsească vinul din pahar. Între norocoşii care au fost serviţi şi acolo cu vinuri marca Avincis m-am numărat şi eu, alături de alte câteva zeci de prieteni veniţi din Timişoara, Arad şi din îndepărtata Românie. Şi ultima aromă din paharul meu Schott Zwiesel primit la VinCE a fost cea a unui tânăr Cabernet Sauvignon născut undeva pe dealul Dobruşei...