Cine a venit, a întrebat aceasta. Cine să vină, Lili. Care Lili? Răspunsul a fost dat de arătătorul care indica colţul din stânga sus al garnişei de care atârna un liliac autentic, rătăcit în casa care găzduieşte acum clubul Vestik. Stăpâna casei a tras un ţipăt pe cinste şi a fost adusă aproape în pragul leşinului, stare din care nu şi-a revenit până când împricinata Lili a părăsit locul faptei.

Aşadar nu despre fiinţele de mai sus este vorba aici, ci despre nişte vinuri minunate care poartă pe etichetă simbolul acestor zburătoare nocturne. Noi, vesticii, am avut bucuria să le degustăm în compania şi prezentarea Ioanei Micu, o profesionistă autentică din lumea vinului românesc, dascăl universitar, oenolog şi manager al cramei. Liliac este un brand nou, apărut pe piaţă de câţiva ani. Plantaţiile se întind pe mai multe zeci de hectare, se află în judeţele Mureş şi Bistriţa. Năsăud, la Batoş şi Lechinţa, iar proprietarul este firma austriacă AMB Wine Company. Când am găsit întâia oară vinurile cu acest simbol, la un stand GoodWine, am ştiut bine că am dat de ceva valoros. Atunci am avut şansa să cumpăr şi o sticlă de Nectar 2010 cu autograful lui Willi Opitz, un foarte apreciat dar şi foarte simpatic vinificator austriac. După aproape doi ani, cei de la Liliac mi-au întors vizita, aducând în dormitorul bunicii nu mai puţin de opt vinuri. Membrii clubului au degustat pe rând Young Liliac 2012, Feteasca Albă 2012, Feteasca Regală 2012, Sauvignon Blanc 2012, cupajul de Chardonnay şi Pinot Gris 2012, Roze 2012, cupajul de Fetească Neagră şi Merlot 2012 şi Nectar of Transilvania 2012.

Ioana Micu a prezentat crama pe care o conduce şi a însoţit degustarea fiecărui vin cu o descriere amănunţită, explicând că vinurile marca Liliac reprezintă filozofia lumii noi în materie de vinificaţie. Pentru mine însă, ins subiectiv şi capricios, ele aduc în pahar, aidoma vinurilor marca Villa Vinea, gustul Transilvaniei, aciditatea, mineralitatea, caracterul puternic de soi iar asta înseamnă mai degrabă sau mai ales filozofie austriacă aplicată asupra unui terroir românesc. Aşa că îmi veţi da voie să simt cumva lucrurile pe dos şi să mă bucur că aceste vinuri îmi amintesc mai degrabă de lumea veche a Ardealului chezaro-crăiesc.

Trebuie să ştiţi că m-am înfiinţat pofticios la standul Liliac şi la ultima ediţie a festivalului GoodWine. Cum era spre sfârşitul zilei, am degustat puţin euforic cam tot ce se găsea acolo şi am cumpărat, împreună cu mezinul vestic Mihai, Feteasca Regală, Feteasca Neagră şi Nectarul, pentru postgustul generos condimentat al primeia, pentru aroma de cafea a celei de-a doua, pentru dulcele sublimat al celui din urmă. Exact aceste vinuri au avut acum, după o lună, un succes fulminant în clubul Vestik, fără însă ca aproape toate celelalte vinuri să nu-şi aibă fanii proprii.

Probabil că unii văd în Liliac un simbol comercial bine adaptat strategiei de marketing în cazul unui brand transilvan, care rezonează ca un ţinut al vampirilor pentru majoritatea occidentalilor mai mult sau mai puţin străini de locurile în care trăim. Mie îmi veţi da voie însă a vedea altceva în el, nu un simbol întunecat, ci unul al fericirii, adică exact ceea ce semnifică liliacul în Orientul Îndepărtat. În chineză, acest cuvânt chiar se rosteşte la fel ca şi cuvântul fericire, cei cinci lilieci care figurează pe haina geniului Fericirii însemnând wu fu, cele Cinci Fericiri: bogăţie, longevitate, linişte, cult al virtuţii, o moarte bună. În plus, aceiaşi chinezi atipici i-au găsit numitului liliac şi calităţi afrodisiace. Poate că nu ar fi neinspirat atunci ca strategia de marketing a firmei să includă şi acea parte a lumii pentru care zburătoarea cu urechi mari nu înseamnă doar un mic monstru nocturn, ci semnifică ceva atât de benefic, atât de potrivit vinului.