Dudele s-au copt de-a binelea iar Vasile le-a strâns cu prelata şi a umplut un bidon pe care am găsit de cuviinţă să-l transformăm în răchie, eveniment de la care trebuie să ştii că ne-ai foarte lipsit. În prezent pe prelată cad corcoduşele scuturate de omul nostru din Panama şi, când tu vei ateriza pe aerodromul din Ferendia, ele vor fi numai bune de transformat într-o altă tărie.
Dar nu despre tării mi-am propus să vorbesc în scrisoarea de faţă, ci despre vin. De la o vreme, Vasile, omul care, în absenţa lui Tatabun, se îngrijeşte de toate cele de la Ferendia, pomenea întruna despre nu ştiu ce rosé văzut într-o reclamă la teve. Din păcate, nu a reţinut nici marca, nici producătorul, fiind de felul lui distrat în privinţa amănuntelor de acest fel. Aşa că m-am gândit să-i fac o surpriză ducând cu mine în Yaris, la frapieră şi gheaţă, unul din rosé-urile mele preferate. Totul a decurs foarte frumos. Puii de mâţă fără de nume pe care Vasile i-a adus pentru a prinde cândva şoareci în şpais s-au apropiat curioşi de frapieră, însoţiţi de două găini anonime şi de căţelul Bombonel, o altă vietate omenească însă cu coadă pe care omul nostru din Panama a salvat-o prin înfiere. Găinile au preferat cojile de pâine, asemenea lui Bombonel, asemenea unei mâţe. Numai eu şi Vasile ne-am delectat cu vinul bine răcit. Şi poate că asta şi-a dorit şi unul din pisoii care au degustat gheaţa în curs de topire.
Pe urmă am dus vinul în grădină, tot pozându-l alături de coasa, via şi pomii lui Tatabun. Vasile zâmbea fericit cu ţigara în colţul gurii, roşiile se pârguiau alături, strugurii sunt deja mari cât palma, merii, perii şi prunii se încovoaie de fructe, vezi bine că ai toate motivele să te întorci odată de la indienii ăia. Dacă vii mai iute, mai facem un flashtasting, promit. Uite, până şi căţelul numit Viorel se bucură de prezenţa noastră şi a Caloianului Rosé, tăvălindu-se în iarba proaspăt cosită de Vasile.
Cu dor,
Al tău Pivnicer şi Ucă, în numele vesticilor care am mai rămas