Mai întâi am pozat bicicleta cu sonerie-buburuză a unei fidele membre a CDViN care din păcate nu a putut participa la degustare. Pe urmă am învelit cele şapte vinuri bine răcite în folii de aluminiu, numerotându-le şi cufundându-le în gheaţa din frapiere. Ordinea am tras-o la sorţi şi a ieşit astfel: LacertA (Blaufrankisch), Liliac Fetească Neagră&Merlot), Prince Ştirbey (Cabernet Sauvignon), Crama Oprişor Caloian (Cabernet Sauvignon), Avincis (Cabernet Sauvignon&Merlot), Villa Vinèa (Zweigelt), SERVE Vinul Cavalerului (Cabernet Sauvignon&Merlot), toate vinurile fiind din 2012.
Ne-am adunat vreo 18 în final, cătinel-cătinel, am servit vinurile, am râs, am povestit, am notat vinurile, am stat pe pragul clubului până noaptea târziu, ne-am simţit ca-n Toscana, despre care am nostalgizat şi în legătură cu care ne-am planificat marile vacanţe. Am avut trei oaspeţi din străinătate, de peste ocean şi din Ungaria, însă mult mai apropiaţi decât ar părea la prima vedere. Unul dintre ei a oferit Pivnicerei un superb buchet de flori, iar anturajului, două vinuri de top.
În final a trebuit să întocmim şi topul preferinţelor vesticilor în materie de rosé. Punctajele au fost strânse, fiecare alegându-şi cu hotărâre vinurile preferate. A câştigat Lacerta, însoţit de câteva dintre febleţile mele de culoare rosé, între care cele de la Avincis şi SERVE.
Mi-a plăcut enorm rosé-ul celor de la LacertA, poate şi fiindcă era o noutate pentru mine, dat fiind că pe celelalte le tot degust şi beau de ceva vreme. Şi Liliacul îşi are personalitatea lui distinctă şi să nu credeţi cumva că e de lepădat. Cu rosé-ul lui Oliver Bauer m-am tot delectat pe dealurile Drăgăşanilor, e o veche cunoştinţă, de culoare profundă. În topul meu capricios, de data aceasta Caloianul de la Oprişor a ocupat al doilea loc, pentru prospeţimea sa. Rosé-urile de la Avincis şi SERVE sunt pentru mine vinuri de consum curent, de obicei îmi aglomerează frigiderul şi răcitorul. Iar Zweigeltul rosé merită şi el să fie încercat, un vin soft, însă cu personalitate, uşor de recunoscut.
Iată că, după o aşteptare de doi ani, LacertA, şopârla casei, ajunge în sfârşit şi în dormitorul bunicii, şi-şi face intrarea nu oricum, ci în văzul şi admiraţia tuturor. Mai mult decât atât, în cadrul unei degustări care nu trebuie ratată de cei mai pasionaţi dintre noi, clubul se va umple în curând şi de alte "şopârle" benefice, protectoare, toate purtând nume de vinuri din soiuri nobile şi venind tocmai din Dealu Mare. Abia aşteptăm!