Sâmbătă, 24 august. Ziua întâi. Plecare la şase şi un pic. Mihai a adormit. La ieşirea din Ungaria oprim la restaurantul Paprika pentru un flashtasting cu Nedeea; supă cu ficat de pui, paprika şi somloi galuska. Servire impecabilă, vinuri de Villanyi, o ni se facă în curând dor de ţara asta. Austria cu eoliene, cu autostradă de est proastă, cu rafinării imense. Germania cu autostrăzi nesfârşite, cu maşini nesfârşite, foarte scumpe, foarte spălate, cu rulote şi biciclete, cu ritm şi soul apăsător. Înspăimântător de reglementată. Un accident mortal cu cozi de kilometri pe celălalt sens. Apoi un ambuteiaj aproape de Würzburg. Ieşim şi tragem la o benzinărie, facem coadă printre nişte nemţi foarte nemţi ca să bem o apă şi o cafea de nebăut şi să mâncăm nişte sandviciuri de nemâncat. Mihai ne readuce la autostradă pe nişte drumuri de-a lungul Donau-ului, foarte aglomerate  de maşini, motociclişti şi biciclişti, prin nişte localităţi minunate, pe lângă un templu-spital care pare din Grecia antică.
Cazarea e într-un orăşel de lângă Würzburg, la zece ore de condus faţă de Arad. Giebelstadt. O nuntă cu petrecăreţi care taie ciorapi legaţi la ochi, cu nuntaşi ce râd şi aplaudă. Seara mâncăm şniţele şi bem vin nemţesc. Patroana e finlandeză, angajata stresată nu ne permite să deschidem şi un vin românesc. Plouă uşor de când am sosit. Nedeea o bem în cameră.