Luni, 26 august, a fost o zi superbă în nordul Olandei. După mici comisioane în contul studentului proaspăt adus din Arad la Groningen, între care şi o bicicletă, şi după o plimbare prin centru şi o cafea la umbra unei biserici, am zis să ne scăldăm un pic picioarele în Marea Nordului. Groningen e legat de portul propriu printr-un canale grande, presărat cu poduri care se ridică pentru a face loc ambarcaţiunilor de tot felul. La port se ajunge în câteva zeci de minute, pe o şosea aglomerată, presărată cu zeci, dacă nu sute de instalaţii eoliene gigantice şi cu câteva mori de vânt. Ţărmul e apărat de un dig enorm, bituminat la bază, plin de iarbă în vârf. În spatele lui, unii se dau cu parapanta, alţii fotografiază ori merg la pescuit, iar oile, aceeaşi rasă mică şi grasă, pasc fericite iarba olandeză de acasă, dedesuptul palelor imense ale turbinelor eoliene care şuieră în vântul nordului. Suim digul cu o Fetească Neagră de la SERVE în rucsac iar în faţă ni se deschide splendoarea mării. Un bătrân se bălăceşte în apa nu foarte rece, cu valuri blânde. Executăm şedinţa foto, cu Fetească în scoici şi valuri, cu Fetească între oi şi pale de eoliană. Un pic mai încolo dăm de o splendidă moară de vânt, strămoşul distins al eolienelor prezentului. O zi perfectă, care ia sfârşit la hotel cu o masă bună şi cu un somn bun, în mijlocul fermelor de oi şi de vaci de la marginea Groningenului. A doua zi pornim spre Belgia.