Sâmbătă, 31 august. Nu ne-am despărţit de Manarola fără să mai bem un ristretto autentic şi fără să mai dăm o tură de dimineaţă pe străzile de piatră, ancestrale. Marea, stâncile şi pescăruşii erau la locul lor iar localnicii îşi vedeau liniştiţi de treabă, servind turiştii ori robotind în legea lor. Cu o seară înainte, aproape de faleză, am comandat de la un nene simpatic pizza şi bere pe care le-am consumat pe terasa apartamentului abrupt al prietenei tocmai venite din ţară. Acum cărăm valize la deal către maşinile din parcare şi pornim spre Toscana. Portul La Spezia, care arăta ca o bijuterie nocturnă cu două seri în urmă, ne întâmpină cu o lungă esplanadă cu palmieri. Următoarea oprire e la Pisa, în Piazza dei Miracoli, unde sprijinim Turnul ce simbolizează Italia şi filmăm vocalizele din Baptisteriu. Ne reunim cu ultimii sosiţi din grup, care au petrecut în trei câteva nopţi pe litoralul liguric. După un ceas şi-un pic ajungem la pensiunea Amarrante din Montaione. Sosim pe rând iar proprietarul, Moreno, care e un hâtru, ne face un tur al pensiunii. Proprietatea numără mai multe clădiri de piatră, tipic toscane, străvechi dar renovate impecabil, şi mai numără vreo patru hectare de vie şi o plantaţie de măslini. Moreno ne vorbeşte în italiană, ne arată împrejurimile, ascunzătoarea din război, cele două piscine şi ne face o degustare de lichioruri, vin santo şi grappa din producţia proprie. "Le signore domine le situazione" avea să le spună a doua zi, dis-de-dimineaţă, doamnelor din grup care-şi beau primele cafeaua.

Duminică, 1 septembrie. Excursie la Volterra, Cole Val d'Elsa şi Tavarnelle Val di Pesa, plus o mică degustare la Villa Spoiano. Flashtasting programat cu Nedeea. Mergem cu Loganul pe şoselele înguste şi sinuoase ale Toscanei, ne distrăm bine ascultând Fărâmiţă Lambru. În Volterra descoperim detalii pentru deliciul ochiului: motanul care doarme pe o maşină, magazinele cu fructe de alabastru, repetiţiile din piazza grande, rufele de la balcoane, tihna localnicilor. Totul e de piatră, lemn şi fier forjat, totul pare nou şi de când lumea în acelaşi timp, piatră romană peste piatră etruscă, şi peste toate şed cărămizile îngrijite ale prezentului. Un gringo cântă la chitară pe aleea de pe care poţi contempla ruinele amfiteatrului roman iar noi o luăm spre Tavarnelle Val di Pesa pentru o masă târzie şi mult aşteptată.