Luni 17 Februarie 2025

O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

Ultima mare călătorire a degustătorilor rătăcitori care suntem s-a petrecut în mai 2024, timp de 12 ...

De nouă ori Davino!

Davino recidivează cu o degustare de excepție în odăile bunicii. Cristian Casapu, coproprietar și ac...

O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Ultima degustare cu vinurile cramei mehedințene Corcova a avut parte chiar de prezența și de prezent...

  • O escapadă de 12 zile prin Portugalia și nu numai

  • De nouă ori Davino!

  • O călătorie senzorială pe vechea moșie Corcova cu ajutorul unui nou proprietar

Joi, 21 Noiembrie 2013 00:44

Albiera Antinori la interviurile CDViN. Despre noua cramă de 100 de milioane de euro, România și vinul preferat

Scris de
Evaluaţi acest articol
(45 voturi)

Cu mai bine de doi ani în urmă, marchizul Piero Antinori  acorda CDViN un interviu, în exclusivitate, cu prilejul unei întâlniri petrecute la reședința ambasadorului Marii Britanii. La despărțire, marchizul a avut curtoazia să ne invite, pe membrii fondatori ai Clubului Degustătorilor de Vin Neautorizați, la proxima noastră vizită în Toscana, să trecem pragul domeniilor faimoasei familii florentine. Am avut bucuria ca incursiunea noastră toscană să se petreacă la începutul acestei toamne.

Cum marchizul nu se afla, la acel moment, în Italia, ne-a fost gazdă una dintre cele trei fiice ale sale, signora Albiera Antinori, nimeni alta decât vicepreședintele "Marchesi Antinori". Am vizitat, cu această ocazie, noua cramă futuristă, ridicată de familia Antinori cu o investiție de aproape 100 de milioane de euro. Inaugurată anul trecut la Bargino, crama este accesibilă pentru vizitare și degustări doar din luna februarie. Signora Albiera a fost punctuală, la fel ca și noi, dealtfel. Am aflat că suntem primii români care trecem pragul noii crame, așa că am programat o degustare și un popas la restaurantul Rinuccio 1180, după care întrebările și răspunsurile au curs firesc.


Vă propun să începem cu o prezentare a noii crame ridicate de familia Antinori...

Ideea din spatele acestui proiect a fost că ne era necesară o nouă cramă, pentru că aveam vechile crame de la San Cassiano și nu mai funcționau atăt de bine, așa că aveam nevoie de o nouă cramă, în special pentru Chianti Classico. Și mai aveam nevoie de o clădire de birouri unde să putem fi toți împreună, pentru că înainte eram despărțiți în Plazzo Antinori, la fel și aici, în San Cassiano, așa că aveam nevoie de spațiu pentru circa 120 de oameni. Apoi am decis că e nevoie de un loc care să fie deschis pentru public, unde să putem ata cum este făcut Chianti Classico, unde să putem arăta vizitatorilor cum este făcută mâncarea în această regiune, ce să mănânci și cum să asociezi mâncarea cu vinul. Aveam nevoie de un loc unde puteam deschide un muzeu, unde oamenii să poată veni să deguste vinul, pentru că restul proprietăților sunt închise pentru public.

Punând lucrurile cap la cap, am găsit un tânăr arhitect florentin care era capabil să înțeleagă că ceea ce doream să facem era să sporim frumusețea ținutului pe care urma să fie construită crama. Când te apuci să construiești așa ceva, gândești lucrurile la scară mare. Am avut minunata idee de a pune totul în interiorul muntelui, cu via deasupra. Am proiectat o construcție care, pe termen lung, va avea un efect minim asupra mediului înconjurător.din materiale foarte apropiate de cele naturale, cu terracotta adusă din Impruneta (oraș din Toscana renumit  pentru producția de terracotta de cea mai bună calitate - n.r.). Faptul că clădirea este sub pământ  duce la un consum redus de electricitate. Am dorit o clădire care să respecte mediul rural înconjurător.
Suntem extrem de mulțumiți de felul în care a ieșit.


Noua cramă adăpostește și un muzeu extrem de interesant...

Deocamdată, muzeul este împărțit în două: prima parte este dedicată istoriei familiei și istoriei vinului, iar cealaltă parte constă într-o expoziție de artă contemporană care are legătură cu trecutul.

Sincer, muzeul trebuie însă îmbunătățit, se lucrează acum la asta, pentru că avem încă multe lucruri legate de istoria noastră ce vor fi explica mai bine ceea ce s-a întâmplat de-a lungul secolelor. La fiecare șase luni va fi vernisată o nouă expoziție de artă contemporană. Deci, vorbim de un muzeu în plină evoluție!

La inaugurarea cramei, anul trecut, marchizul Antinori a povestit audienței faptul că aceasta a fost, într-un fel, ridicată în jurul unei impresionante prese de vin despre care legenda spune că ar fi fost construită de însuși Leonardo da Vinci. Un gest simbolic...

Am descoperit această veche presă de vin cu mulți ani înainte, am pus-o la adăpost într-un depozit și am așteptat momentul pentru a o putea pune în valoare într-o cramă pe care urma s-o construim. Înălțimea cramei a fost astfel proiectată încât presa de vin să poată fi expusă în muzeu și acum arată foarte bine în acel loc. Deci am avut de la început o viziune clară a ceea ce urma să facem.



Ce rol joacă instinctul și intuiția în business-ul dumneavoastră?


Da, încă au o influență. Tot ceea ce este legat de partea rurală, cu pământul, cu solul, tot ceea ce e legat de vinuri, care sunt vii, are de-a face, evident, cu instinctul. Viziunea te ajută să înțelegi încotro se îndreaptă lumea, ce schimbări se petrec în obiceiurile oamenilor. Aici, în Italia, în urmă cu 40 de ani exista o structură predominant rurală. Lumea petrecea mai mult timp la masa de prânz. Acum lucrurile s-au schimbat, prânzul e mai ușor și mai puțin cantitativ. Petrecem mai mult timp la masa de seară, în restaurante, deci obiceiurile oamenilor în ceea ce privește mâncarea și vinurile s-au schimbat în mod evident. Deci, e nevoie să ai viziune!
E nevoie să ai viziune și atunci când constați cât de mult s-au schimbat obiceiurile în modul de a călători. Înainte, a călători cu un avion era ceva complicat și scump, acum tinerii își pot lua un bilet de 90 de euro și pot călători oriunde. Aspectul turismului și al oamenilor care vin la noi de pretutindeni pentru a înțelege mâncarea și vinul și locul e foarte diferit de ceea ce a fost înainte.
Pentru asta e nevoie, neîndoielnic, de viziune și instinct. Instinctul e necesar în special în relație cu plantațiile de viță-de-vie.



Se spune că femeile au un instinct superior celui bărbătesc. În România există multe femei implicate în industria vinului. Este sau nu este un avantaj, din acest punct de vedere, să fii femeie în industria vinului?



Sincer, nu cred că a fi sau nu femeie contează în industria vinului. Pot exista mici diferențe în modul de abordare. Femeile acordă mai multă atenție unor aspecte precum mâncarea, de exemplu. Femeile acordă o mai mare atenție oamenilor și agriculturii sustenabile, dar, după părerea mea, diferențele nu sunt atât de evidente încât să se poată spune că a fi femeie în industria vinului e un avantaj.

Conduceți o afacere foarte complicată. Aveți proprietăți răspândite în toată lumea: în California, Chile, România, Ungaria... Iar fiecare dintre aceste locuri are specificul său. Aveți o strategie diferită pentru fiecare din aceste locuri?

Da. Cred că în momentul în care manageriezi în domeniul agriculturii un teritoriu ce se află la o distanță mai mare decât poți să acoperi într-o zi într-o deplasare cu mașina, nu e o problemă de ore, ci e o chestiune de schimbare de  climat, de sol, de oameni. La o asemenea distanță e mult mai  diferit decât ți-ai putea închipui.
Filosofia noastră este ca fiecare asemenea loc să încerce cu oamenii de acolo să facă lucruri care se potrivesc acelui ținut.
.Deci există o strategie, dar nu este atât de restrictivă pe cât s-ar putea crede.
Vinurile Bolgheri trebuie să fie diferite de cele din Piemonte sau de cele din Puglia.  Bineînțeles că în final trebuie să existe cineva care să dea indicații, dar e evident că aceste indicații se referă la faptul că în primul rând se cere calitate, în al doilea rând trebuie să reflecte ceea ce ținutul împrumută acelei proprietăți. Oamenii locului trebuie să înțeleagă că au posibilitatea să experimenteze și să facă vinuri diferite.
Acest lucru uneori funcționează, alteori nu.


Familia Antinori are o istorie impresionantă. Vă identificați cu vreunul dintre înaintașii dumneavoastră?

E greu de spus. Trăim în vremuri diferite. E greu să mă compar cu cel care a clădit Palazzo Antinori.
Cred că avantajul de a avea o asemenea familie, cu o lungă istorie, e că peste ani au fost transmise și consolidate anumite valori. Nu e vorba de tehnologie, pentru că tehnologia se înnoiește permanent. Ne-au fost transmise valori și la bază stă puterea exemplului. Unii se uită și spun: acesta a fost un exemplu bun de urmat, celălat un exemplu mai puțin bun, pentru că există o listă de exemple bune, dar și o listă de exemple mai puțin bune.
Capeți încredere în ceea ce faci, simți că trebuie să respecți aceste exemple și asta este o bază de la care poți să pornești în viață.

Cine au fost cei mai reprezentativi înaintași din familia dumneavoastră?

Italia fiind o țară latină, în trecut, femeilor nu li s-a dat mână liberă să facă prea multe, în afară de avea grijă de casă și de copii. Cu siguranță, într-un anume fel, a fost un exemplu pentru noi toți Giovanni di Piero Antinori, cel care a oficializat acest business. De asemenea, Horatio Antinori, călătorul familiei. A călătorit de-a lungul Africii și a desenat hărți frumoase. Chiar am cumpărat la o licitație la Londra, cu câteva luni în urmă, o hartă frumoasă a unui teritoriu izolat din Congo. A fost un explorator și un desenator de hărți. Bunicul mea a fost o persoană care m-a influențat mult prin felul său de a fi, el a avut intuiția faptului că direcția principală înspre care trebuie să ne îndreptăm este cea legată de calitate.
În privința femeilor, probabil, într-un anumit fel, bunica mea, mama tatălui meu.


Care este vinul dumneavoastră preferat, în aceast moment?

Dintre vinurile pe care le producem noi?

Da.


Mie mi-a plăcut întotdeauna foarte mult Tignanello, pentru că face parte din Chianti Classico, face parte din gustul nostru, din istoria noastră. Printre primele mele amintiri este și cea în care veneam la bunicii mei în Tignanello și beam vinuri de acolo. Îmi plăcea acolo, mă simțeam bine, de fiecare dată găseam aici un bun prieten.

Un an anume?

1997 a fost foarte bun... În fiecare an e altfel... 2004... 2010.


Ce ne puteți spune despre business-ul pe care îl aveți în România?

În acest moment, business-ul din România este destul de mic, își caută calea. Ceea ce ne-a trezit interesul acolo a fost oportunitatea de a lucra cu Feteasca Neagră, despre care noi credem că este un soi foarte interesant. Afacerile legate de vin trebuie văzute ca afaceri cu bătaie lungă, în sensul că mergi în locul respectiv, plantezi via, să încerci să înțelegi totul, să îți faci socotelile.

Asemenea proiecte trebuie văzute ca o investiție pe 25 de ani, pentru că numai în acest interval de timp poți să înțelegi pământul și plantele. De asemenea, viei tinere îi ia timp să se dezvolte, plantei îi sunt necesari 15-20 de ani  ca să facă struguri cât de cât echilibrați.

Piața românească este în construcție, au existat mai multe invazii ale străinilor care au plantat vie pentru a face vin bun, dar ieftin. Deci trebuie să ne descoperim identitatea și să renunțăm la ideea de a face...



... de a face compromisuri!

Compromisuri trebuie să facem pe traseu, dar acestea trebuie să fie tactice, nu strategice. Cred că în România, prin o  Fetească Neagră  și  cu puțin calm și  înțelegere a ceea ce se întâmplă, avem potențialul de a produce vinuri interesante.  E cam același lucru care s-a întâmplat în Ungaria și cine produce vin trebuie să știe că nevoie de calm și înțelegere.
Lumea este plină de vinuri foarte bune, iar țările voastre au potențial facă ceva unic dacă li se dă timp; din păcate însă lumea se grăbește, unii încearcă să găsească vinuri care sunt ușor de băut, dar scopul final trebuie să fie identificarea și producerea unor vinuri care au o clasă internațională.


Care ar fi primul lucru pozitiv care vă vine în minte când vă gândiți la România? Dar primul lucru negativ?

Ei bine, lucrul pozitiv este același pe care îl constatăm în toate parteneriatele din afară pe care le-am încheiat: întotdeauna ai ceva de învățat. Despre climă, despre soiuri, despre oameni. În acest caz particular, învățăm ce ar fi de făcut cu Feteasca, am făcut o cramă, facem un număr de vinuri. E un prilej să învățăm despre cultura locală, ceea ce e întotdeauna un exercițiu bun.

Lucrul negativ este tot un lucru general și anume că România își caută încă structura economico-politică, astfel că uneori te împiedici de dificultăți, care sunt dealtfel normale într-o țară cu o lungă istorie precum România, dar care o ia acum de la început.


Înțeleg. Sunteți foarte diplomată...


Încerc să fiu diplomată, dar ați înțeles ce vreau să spun...

Când faceți planuri pentru business-ul familiei Antinori, pe câți ani se întind?

Când vorbim de cifre, e vorba cinci ani. Cinci ani e un termen foarte bun, deși pare scurt. Devine interesant atunci când avem de luat o decizie relevantă - dar acest lucru e valabil și în cazul deciziilor mai puțin importante - este această decizie pozitivă sau negativă pentru vin, pentru domeniu, pentru brand în 20 de ani.
Deci când schimbăm o etichetă sau construim o nouă cramă, proiecția se face pentru 20-25 de ani. Există și proiecții întinse pe o perioadă mai mare de timp, dar să spui că proiectezi o decizie pentru peste 100 de ani sună un pic nerealist. Dacă proiecția este pentru 25 de ani, e vorba de o generație. Am făcut un family trust în decembrie, pe 99 de ani. Deci este vorba de trei generații.

O clădire asemeni acestei crame este o construcție pentru un secol. Dar eu cred că termenul de 25 de ani este realist. Astăzi este greu să înțelegi ce se va întâmpla chiar și peste numai trei luni...









 

Citit 11908 ori Ultima modificare Luni, 24 Martie 2014 21:21
Publicitate

Pivnicer

E 9 mai 2024, prima noastră zi la Faro. Câtă eliberare! Cronicarul a fost mai puțin harnic decât călătorul în prima sa zi în Portugalia. Epuizat după o zi plină, solară în capitala provinciei Algarve, singurele sale cuvinte scrise în jurnal fură: „Faro, pastel (de nata), wine bar, berzele bisericoase, restaurant, centru, cina acasă cu cocos, papaya, șuncă, salamuri și foarte buna brânză locală, vinuri de top”.

Caută

Publicitate