Fiecare dintre prietenii şi partenerii noştri din lumea vinului are câte un atu sau chiar mai multe atunci când vine vorba de un produs ori de o creaţie oenologică. Dacă Oliver Bauer de la Prince Ştirbey este maestrul acidităţii ridicate, al încorporării reuşite a alcoolului în vin şi al degustărilor-şcoală cu cea mai variată tematică, dacă oamenii de la Vinarte se mândresc cu verticale de Prince Matei care ne duc până în mileniul care a trecut, dacă Ghislain Moritz face vinuri de o fineţe aparte, franţuzească, la crama splendidă numită Avincis, ei bine, eu cred că prietenii de la Oprişor excelează în marketing şi în asocierile artistice pe care le fac de fiecare dată când concep un vin mare.
Este şi cazul ISPITEI, ultima creaţie oenologică a lui Liviu Grigorică, un nou concept din seria Artă şi vin care urmează să fie întrupat de şase vinuri îmbrăcate în simbolurile artistice ale lui Ciprian Paleologu şi care a fost prezentat la stand în prima sa ediţie, "Iluminare", precum un obiect de mare preţ - bijuterie, ou Fabergé, diamant, sculptură mitică - aşa cum de fapt şi este. Nu am să mă apuc să vă povestesc acum cine ştie ce bazaconii despre condimente, amintiri de fructe şi luxurianţe ale gustului pe care le-oi fi regăsit în acest vin pe care Gabriel Roceanu, Veronica Gheorghiu şi Luminiţa Tzakis au avut grijă să mi-l toarne cu generozitate în pahar. Şi e chiar bine că de această dată avem de-a face cu un proiect esoteric iar informaţiile concrete despre cupaj şi alchimia vinului nu pot fi găsite pe site-uri şi în paginile blogurilor de specialitate. Destul să vă spun că l-am întâlnit pe Vali Ceafalău pe una dintre "străzile" GoodWine şi că era de-a dreptul transfigurat de experienţa degustării ISPITEI. Că şi Radu Rizea a zăbovit în stand, printre decorurile cu lei, şerpi, sirene şi îngeri, părând cumva că începe deja să plutească, precum un amiral al oceanelor de rubin, luând-o în sus, către sensurile de nepovestit ale acestui vin.
Oricând e o plăcere ori o caznă, după caz, să fii ispitit. Oricum ar fi, oricum ai fi, berbant ori habotnic de eşti, ispitirea te îndeamnă la cunoaştere. Eu m-am lăsat în voia ei şi am deschis o uşă cu ajutorul ISPITEI de la Oprişor. Dincolo de ea, simţurile au luat-o razna, prin paradisul ori iadul vinului. Restul experienţei s-a petrecut dincolo de cuvinte. Acum, post factum, mă gândesc s-o repet şi s-o împărtăşesc cu cei care se încumetă.