Tina, o foarte activă membră a clubului nostru, în calitate de manager, a dat o petrecere pentru echipa pe care o conduce, alegând să le ofere celor alături de care trudeşte un mic răsfăţ cu vinuri de top româneşti. A ales singură vinurile, dat fiind că este o cunoscătoare care a apucat să participe la zeci de întâmplări în dormitorul bunicii. Oeno-meniul său a cuprins următoarele vinuri: Avincis, Sauvignon Blanc Borangic 2011; Prince Ştirbey, Tămâioasă Românească sec 2012; Crama Oprişor, Caloian Cabernet Sauvignon 2011; Lacerta, Pinot Noir 2010.
Maestru de ceremonii oenologice a fost mezinul globetrotter al Asociaţiei Vestik, Mihai, care în aceeaşi zi zburase dus-întors la Bucureşti pentru a obţine viză pentru una din nenumăratele lui călătorii în ţările exotice în care multinaţionala pentru care lucrează şi-a plantat uzinele. Uşor obosit de drum însă animat de aromele vinurilor, Mihai a povestit tot ce ştim despre cramele şi vinurile servite, în română dar şi în engleză, pentru invitaţii străini de la mese. De fapt, erau doi Mihai, căci celălalt se mişca reflectat în tavanul cu oglinzi al localului, obţinând un curios efect de imponderabilitate cu ajutorul paharului cu vin orientat în jos, spre obiectivul aparatului foto. Au fost şaizeci de oameni acolo, la party-ul cu degustare, şi tot atâţia în oglindă, împărtăşind bucuria unei seri cu parfum de Mehedinţi, de Drăgăşani, de Dealu Mare. Organizare impecabilă, invitaţi frumoşi, eveniment de ţinută.
Am putut observa că febleţea Tinei rămâne Tămâioasa lui Oliver Bauer, că Mihai nu s-a desprins de Caloian, că fetele din club erau învăluite în Borangicul vâlcean. Eu le-am deschis şi adulmecat pe toate, cufundându-mi la urmă simţurile în Pinot Noir. Seara s-a încheiat apoteotic cu dansul senzual din local şi cu cel al taxiurilor de întoarcere pe şoselele învăluite în ceaţă ale burgului nostru arădean.