Miercuri 7 Decembrie 2022

Opt vinuri de la Davino, care de care mai flamboaiant

După degustările la stand de la festivalurile Vicii și Delicii și Oradinum, ne-am dat reîntâlnire cu...

De la palavre la Pálava, cu Cosmin Reaboi și Crama Dradara

Crama Dradara vine întâia oară oficial în dormitorul bunicii, după neașteptate amânări cauzate de pa...

HalloWine cu crumpi pe plec și vrăjitoare călare pe mătura înfiptă în buturugă

De opt ani încoace, cu ajutorul prietenilor talentați din club, am reușit să transformăm Halloween-u...

  • Opt vinuri de la Davino, care de care mai flamboaiant

  • De la palavre la Pálava, cu Cosmin Reaboi și Crama Dradara

  • HalloWine cu crumpi pe plec și vrăjitoare călare pe mătura înfiptă în buturugă

×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 62
Sâmbătă, 01 Septembrie 2012 14:35

Nachbil. Workshop la gura baricului cu Johann Brutler şi oamenii săi

Scris de
Evaluaţi acest articol
(9 voturi)

Până să merg la Satu Mare şi la Beltiug şi să-l cunosc pe Johann Brutler la el acasă cum stoarce struguri şi trage vin şi grappa din butoaie în pivniţa lui fabuloasă, credeam că Ardealul e mult mai întins decât pare, că nordul e mult mai îndepărtat decât în realitate. Într-un fel, aşa şi era până mai acum câţiva ani, când drumurile erau mereu în reparaţie şi toate poveştile despre Baia Mare şi Satu Mare ajungeau la mine via Silviu, vesticul nostru maramureşean. Auzeam de călătorii de cinci-şase ore, de nămeţi şi drumuri cu gropi, de tot felul de obstacole care te făceau să călătoreşti jumătate de zi până-ntr-acolo. Ardealul de nord şi Maramureşul erau un fel de tărâmuri îndepărtate, ţara pălincii şi a horincii care trebuie să facă mărgele în pahar. Uite că e şi a vinului, din pricina unor entuziaşti, a unor nebuni frumoşi care reînvie tradiţia oenologică a vecinilor din Sătmar.

Pentru ei m-am suit în Yaris, alături de nepotul vestic şi somelier neautorizat şi de weekend Mihai. Invitaţia la ziua porţilor deschise venită din partea Cramei Nachbil era irezistibilă. Nu numai din pricină că făcusem cunoştinţă cu Trei Graţii, Cuvee Selection, Rieslingul de Rin şi Chardonnay-ul baricat la o degustare organizată acasă la Vestik. Ci mai ales fiindcă se anunţa o întâlnire cu oamenii care fac vinul, cu Johann Brutler, creatorul brand-ului şi al afacerii, dar şi cu Syrah-ul mult lăudat din 2009 care nu mai este.
Până la Satu Mare am făcut numai trei ore şi un pic, nici nu am simţit cum a trecut vremea din cauza drumului bun şi a plăcerii călătoririi la volan. Careiul şi Satu Mare sunt însă oraşe oarecum decrepite, parcă lipsite de grija şi atenţia celor care le conduc şi locuiesc. Un colţ din vechiul imperiu şi totodată din noua Românie lăsat în paragină. Amestec de clădiri chezaro-crăieşti decăzute, de blocuri cutie de chibrit şi mai prăpădite, de vechi  cvartale cu iz de Ungarie mare şi de futurism în gri-comunist specific defunctei RSR. Am tras la Hotel Astoria, un loc OK, cu recepţionere simpatice, unguroaice, cu ochi albaştri şi accent adorabil. Am înghesuit Yaris-ul lângă nişte maşini cu numere de HU şi apoi l-am tot aşteptat pe Răzvan, omul lui Bubi, să ne ia spre Beltiug. La rândul său, somelierul Nachbil aştepta nişte invitaţi care se suiseră într-un tren greşit şi ajunseseră la Cluj în loc de Satu Mare.
Ca să ne omorâm timpul, am plecat la plimbare prin oraş, am pozat turnuri şi statui, vrăbii, dame cu căţei, sinagogi, biserici şi tot felul de amănunte haioase. În plus, am devorat o şaorma şi nişte îngheţată la cornet şi ne-am prostit în poze în stil caracteristic. În fine, într-un târziu, la 37 de grade Celsius, am luat-o spre Beltiug în jeep-ul condus de un alt om al lui Bubi. Ne-am pozat lângă butoiul "cramei de vinuri", am vizitat ferma de vite şi ponei a aceluiaşi întreprinzător Johann Brutler şi am ajuns în sfârşit la cramă. Bubi ne-a întâmpinat cu căldură şi cu vinars şi grappa servit în pivniţa multicentenară, potrivit tradiţiei. A urmat o aventură oenogastronomică şi oenoturistică, am servit vinuri albe (Trio şi Riesling de Rin), aperitive şi o zeamă extraordinară, bine condimentată, am polemizat asupra utilizării screw cap-ului la îmbuteliere, iar apoi ne-am încumetat să mergem în vie pe caniculă de sfârşit de august. Am ajuns pe dealul cu capelă şi plantaţii de vie în trei maşini de teren care au suit o pantă imposibilă. Johann a făcut pentru noi o demonstraţie aparte: măsurarea acidităţii şi zahărului din struguri. Apoi am continuat turul domeniului viticol poposind la grădina cu pruni a socrului său, unde doamna Brutler ne aştepta cu apetisante felii de pâine cu ceapă şi slănină prăjită, de Mangaliţa. Am băut iar, fără mofturi someliere, potrivit tradiţiei, şpriţ de Trio alb şi am gustat câte o prună.
Seara s-a încheiat la cramă, cu vinuri minunate. Am început cu Trio roşu, apoi am savurat pe rând Trei Graţii 2008, Cuvee Selection 2008, Pinot Noir 2008, Cabernet Sauvignon 2003, Syrah 2009, Syrah 2011 (de la baric) şi Cabernet Sauvignon 2011, tot de la baric. Un workshop la gura sticlei şi a baricului, ce mai!
Într-un fel, am gustat nu numai nişte vinuri, ci şi un strop din spiritul ardelenesc autentic. Iar cele ce n-au mai încăput aici, cuvintele şi tâlcurile, portretele şi emoţiile unei zile fierbinţi de la sfâşitul verii, vor fi povestite pe un blog mai încăpător căruia de la o vreme autorul s-a obişnuit să-i spună Pivnicer.

 

Citit 10391 ori Ultima modificare Vineri, 29 Martie 2013 16:34
Publicitate

Pivnicer

Când prietena noastră Claudia Romana Rista, bine cunoscută drept Fata care gătește cu flori, ne-a invitat la Festivalul culinar tradițional croat Karaševski Paprikaš din satul cărășean Vodnic, nu m-am gândit că această deplasare va fi ceva mai lungă decât prevăd atlasele geografice, ghidurile culinare și gps-urile afective care ghidează un bănățean pe dragele căi ale Carașului.

Caută

Publicitate