Nu, de data aceasta n-am mai încercat aproape totul, de la modest la premium, ci doar două vinuri, mai degrabă din game medii. Caloian mi-a plăcut întotdeauna, nu din pricina vinurilor albe ori rose, cât a Cabernet Sauvignon-ului. Şi-apoi îmi place numele ales, îmi plac fotografiile acelea rustice de pe etichetă şi modestia de a exprima ruralul, căruia şi sufletul meu îi aparţine. De data aceasta, de acest GoodWine însă, am degustat doar noua Fetească Neagră, 2011, din gama Caloian. Şi chiar dacă nu am luat sticla cu mine, ca-n alte dăţi, pe nişte coclauri, chei, meleaguri neştiute şi n-am ascuns-o în albia unui râu de multe pentru deliciul privirii şi al aparatului foto, povestea merită să fie descoperită de fiecare, în pahar. Mă gândesc să adaug acest vin unui viitor blind de Feteşti Negre organizat de Vestik, nu atât pentru a fi notată, cât mai ales pentru a fi degustată, revelată şi vesticilor care încă n-au dat de ea.
După flashtasting-ul cu Drăgaică Roşie de la teatrul de păpuşi, al cărui inspirat maestru improvizator a fost Nelu Pitic, special folkstar-ul nostru cel de toate degustările, mărturisesc că m-am cam atins de Drăgaicele pe care le aveam prin pivniţă, epuizând stocul, aşa că mi-era dor de varianta 2010. Am găsit-o tot la standul Oprişor şi m-a contrariat la fel ca şi anterioara. Are o astringenţă în debut care te zăpăceşte un pic şi-ţi spui că nu ştii cum s-o iei. Puţin după aceea se descoperă frumos, iscă acel fior care te face să-ţi aminteşti de un anume vin dintr-un anume an de la o anume cramă. Dar fiorul cel mai adesea nu se poate povesti, el trebuie împărtăşit, şi-atunci sunt de prisos cuvintele. Sau nu sunt?