Mihai, mezinul Vestik, nepotul meu corporatist alături de care caut potcoave de cai morţi prin Atlantida scufundată a copilăriei, îmi trimite texte şi poze din Germania cu unul din vinurile preferate de la Crama Oprişor. În ultima vreme, vinurile călătoresc alături de noi pe toate meridianele oenologice ale lumii, ba chiar îşi au propria poveste, spusă cu grijă pe toate site-urile noastre. Mai ştiţi pe cineva, în afară de autorii de pastişe pe care nu-i bagă nimeni în seamă, care să facă toate acestea - călătoria, flashtasting-ul, reportajul - cu atâta pasiune?