Cele trei zile și trei nopți de festin al simțurilor au început într-o joi cu minunatele Merlot-uri de la Vinarte al căror nume, de 17 ani, este Prince Matei. Pentru adevărații împătimiți ai vinului, o verticală poate deveni plăcerea supremă. În fiecare sticlă șade închis duhul, djinul adormit al anilor care au trecut, memoria pământului, aromele cerului. O dată scos dopul, se deschide poarta spre o altă dimensiune și fiecare degustător începe o călătorie senzorială în timp și în spațiu, din punctul curent către momentul nașterii vinuluiu, de la plută către sevă, de la tanini către rouă, de la buchet către lujer. Maeștrii de ceremonii ai acestei inițieri au fost, pentru noi, cei care ne-am încumetat la verticală, Costel Cainamisir, directorul de vânzări de la Vinarte, și Herbert Szasz, negociant de vinuri și promotor inconfundabil al aceleiași crame.
1998, 1999, 2000 și 2001 de două ori - și la magnum –, 2002, 2003, 2004, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010. Acolo am fost cu toții, îndărăt, în toți acești ani mai poznași ori mai cuminți, în aromele Merlot-ului clasic de la Vinarte, o cramă care reprezintă de minune continuitatea vinului românesc premium, o tradiție renăscută după moartea comunismului. Vinurile au curs în câte patru pahare, grație lui Herbert, care, „cântând” la două mâini și la două sticle, a umplut fără cusur de fiecare dată aproape 100 de cupe. Și ce spectacol în fiecare dintre ele! Anul 1998 - al scandalului Lewinsky și al numirii guvernului Radu Vasile -, cu vinul său din budane, elaborat pe stil vechi, este păstrat de fapt numai și numai pentru comparație, pentru a vedea ce am pierdut și ce am câștigat o dată cu trecerea la standardele de calitate toscane. Merlot-ul lui 1999 – al eclipsei de soare, al ultimelor mineriade dar și al lansării monedei euro - este superb, plin de viață încă, înlăuntrul condimentelor sale obținute potrivit unei tradiții toscane vechi de jumătate de mileniu exportate în Dealu Mare, dar și în Olt și în Mehedinți de întemeietorii companiei Vinarte, Fabio Albisetti. Prințului din 2000 – an al confirmării vechiului-nou președinte Ion Iliescu și al instalării noului țar-președinte Vladimir Putin - ca și celui din 2001 – cu atentatele de la World Trade Center și liniștea iliesciană din România - le șade parcă mai bine la magnum, două comori ascunse în sticle și lansate în oceanul vinului. Din seria 2002 – anul Caragiale, al recensământului dar și al vizitei sub curcubeu a lui George Bush jr. -, 2003 – al creării Alianței DA și al războiului din Irak -, 2004 – al fondării Facebook, al intrării în NATO și al noului președinte Traian Băsescu -, 2006 – al gripei aviare și al demisiei lui Adrian Năstase - , în care este foarte clară linia și stilul Prince Matei, aș alege pentru mine 2004, cu o personalitate aparte, ușor de recunoscut și de iubit. Mai încolo dar mai aproape de noi, 2007 – anul aderării la Uniunea Europeană -, 2008 – al începutului crizei financiare, al alegerii lui Obama și numirii guvernului Boc -, 2009 – cu președintele Traian Băsescu reloaded - și 2010 – al dezvăluirilor WikiLeaks și al erupției vulcanului Eyjafjallajökull – sunt și în vin ani bine condimentați, favoritul meu fiind cel din urmă, cu un nesfârșit potențial de învechire.
Dincolo de politica anilor, de zbuciumata istorie recentă de pe la noi și din lumea întreagă, rămânem fanii politicii vinului superpremium promovate de actualul președinte al companiei Vinarte, Sergio Faleschini. Și ne place să ne amintim de toți cei 12 ani din verticală mai ales prin arome și condimente și parfumuri inefabile, căci aceasta este esența lor imaterială. Ne-am dat seama de asta o dată suiți în mașina timpului numită Prince Matei și condusă de Costel și Herbert pentru prietenii și membrii CDViN suficient de curajoși, de curioși, de entuziaști să se încumete la un asemenea voiaj senzorial.
Iar la întoarcere, ușor amețiți de viteză și de cele simțite pe drum, n-am apucat să ne întristăm de faptul că și cele mai frumoase experiențe trebuie să aibă un sfârșit. Știam doar că pentru o parte dintre noi urmau alte două aventuri oenologice având ca poartă de intrare atemporalul dormitor al bunicii: workshopul de vineri cu profesioniști din lumea vinului și cu licorile lor favorite, dar și degustarea de sâmbătă cu Domeniul Coroanei Segarcea susținută de Big Radu.
